Nasterea…miracolul vietii


Nu am vazut niciodata o nastere pe viu. Daramite pe video. Defapt nu prea am inima sa ma uit sau sa aud gemete. Uite domne cat de firavi sunt puii astia cand se nasc…Cine ste mai sensibil sa nu urmareasca acest filmulet. Desi va garantez ca este foarte bine realizat…fara sa starneasca alte stari decat de admiratie.

Despre noi, mama si bebe


Ca sa incepem cu dreptul as spune ca suntem nedespartiti si ne avem unul pe altul. Mama si copilul. Ne simtim bine impreuna, ne simtim rau impreuna, ce mai, o adevarata echipa de foc. De cand s-a nascut am simtit o legatura speciala intre noi. Stefi plange cand eu sufar si eu sufar cand il doare ceva. E fericit si rade cand eu sunt fericita. Daca vrea lapte si nu-I gata ma apostrofeza in felul lui, desi pare fictiune intr-un film prost, imi cade cana, ma lovesc la maini, picior sau cap; se intampla sa nu reusesc sa fac nimic fara sa ma ranesc si, unii ar explica prin graba, dar n-are absolut nici o legatura, este simpla putere a gandului. Un alt dar, pe care entitatea din necunoscut ni l-a lasat, din seria „capacitate creier peste 10%”, dar, pe care, din pacate, nu il avem inca in agenda din pricina limitarii noastre, tot de Dumnezeu incrustata in ADN.

Puterea gandului ne ajuta sau ne raneste, in timp ce, grabiti, ne parcurgem drumul pe potecuta, usor batatorita, a vietii noastre. Daca dorinta e puternica, in multe cazuri, aceasta se implineste; daca visurile tale au mers, alaturi de tine, o vreme lunga, devin parte din tine si chiar se vor transforma in realitate; chiar si atunci, cand simti durerea venind in trupul tau sau in suflet, aceasta dispare tot datorita dorintei tale de a te vindeca. Tot ce ni se pare ca vine dintr-o forta superioara este defapt puterea gandului tau. Se spune ca Dumnezeu este in noi si in toate ce ne inconjoara. Defapt puterea ne vine de acolo. Noi suntem picatura langa picatura Dumnezeu. Noi avem ce ne trebuie ca sa pasim in „lumina”. Si cand scriu „lumina” ma refer la cunoasterea…de sine. Noi putem sa depasim limitele pe care ni le impunem doar daca incercam, facand pasi mici, sa invatam sa ne cunoastem pe noi insine. Si asta mai presupune, cum scriam in alt articol de blog, sa ne cunoastem puterea de discernamant, intelepciunea de a da, nu de a lua, iertarea, si, mai presus de toate, puterea de sacrificiu de sine. Mai exista si anomalii, cum ar fi in cazul celor care au capatat, asa zise, „miracole divine” sau „puteri paranormale”, create astfel, ca ipoteza conform careia „ceea ce nu stii, nu te raneste” sau „ignoranta este o binecuvantare”, sa fie mai bine inteleasa si  pusa in practica.

Acum magia este puternica dar maine nu vom mai fi asa frumosi impreuna. Vartejurile vietii si portile, care se inchid usor pentru a nu mai fi deschise decat atunci cand va fi nevoie, ajuta mult sa distrugem puterea magiei care ne-a ajutat sa crestem impreuna.