Cand toate proiectele te coplesesc(1)…


Mereu am fost o persoana activa. Am luat multe proiecte si le-am terminat. Pe blog insa nu ma grabeste nimic, nu tu termene limita, nu tu bici sa ma plezneasca pe spinare, nu tu sefi isterici, nu tu…altele de care multi inca va mai izbiti zilnic de luni pana vineri, chiar si in week-end-urile rezervate odihnei. Ma rog, ma voi izbi si eu de ele cand ma intorc.

Am retinut cateva aspecte legate de cum poti sa faci treaba fara sa te simti coplesit:

1. intocmeste o lista cu ce ai de facut; lasa lista la indemana ca sa o completezi pe parcurs; si cum termini de executat stergi frumos de pe lista punctul respectiv; chiar daca simti ca e pierdere de timp te ajuta enorm sa rezolvi absolul tot ce ti s-a dat spre rezolvare sau ti-ai luat singur de prost;:)) pe lista poti sa punctezi prioritatile, care trebuie solutionate inainte de toate;

2. rezolva, din toate sarcinile, pe cele mai usoare posibil; pe cele mai dificile lasa-le dupa…;

3. daca vezi ca altii stau mai degeaba si o freaca constant mai da-le din sarcini; ideea este sa-l stimulezi cumva ca sa nu simta ca te arunci si faci pe superiorul, cand defapt iti este egal; zi-i ca sefu il urmareste de ceva vreme si ca e chiar vital sa faca din sarcinile altora din „proprie vointa” caci il paste o promovare; merge la sigur (nu ca as fi aplicat dar am vazut la altii); daca nu ai in sange tupeul de a da frau acestor subterfugii da-i inainte cu munca ca te va premia cineva pana urma, asezandu-ti bustul pe un soclu in fata firmei, la loc special sa fie gasit de cainii vagabonzi…

4. daca nu mai poti cere ajutor; desi la noi treaba asta se interpreteaza gresit; si daca ti-e rusine cauta ajutor intr-o norma sau o circulara, ceva scris, dar nu inainte de a elibera de treaba mai usoara;

5. nu intrerupe ce ai inceput sa faci caci va iesi un rahat…parerea mea…

6. cel mai important lucru: don’t panic!

Ar mai fi de scris cum ca nu doar proiectele te darama dar si colectivul, sefii, toate up-date-urile zilnice, problemele de acasa. Exista si aici cateva reguli de aur, pe care unii le stiu dar nu le aplica, nu le stiu dar le aplica, le stiu dar…samd.

1. Nu socializa cu colegii pana la a comenta viata personala; chiar si in cazul in care vrei sa creezi atmosfera aducand amanunte din pat sau din certurile de familie, ca sunt sau nu adevarate; toate ajung la sefi, distorsionate ca in telefonul fara fir, iar acestia pun eticheta; atitudinea ta le da de gandit daca esti capabil sau nu sa mergi odata cu firma in conditiile in care esti atasat de problemele interne de acasa.

2. Nu iti face iubiti/iubite printre colegi. Daca nu duce nicaieri povestea va stanjeni pe fiecare si se va ajunge la punctul in care unul trebuie sa plece. Daca e posibil sa se termine cu ceva inele si torturi pe la biserici si primarii sau restaurante, relatia va scartai la un moment dat caci fiecare dintre cei doi sunt nevoiti sa se prefaca dezinteresati, reci, introvertiti fata de ceilalti colegi, in prezenta celuilalt partener, iar asta nu tine mult.

3. Nu va faceti prietenii „sincere” cu colegii, in care va schimbati bratari ale prieteniei, cu sandvisuri mancare la comun sau tigari imprumutate si alte cele, caci atata timp cat interesele profesionale se intalnesc intr-un punct sau mai multe, va veti ciocni si voi ca doi boi ce sunteti; altfel nu e nici un bai…

4. Nu exista la servici unul care sa nu doreasca sa barfeasca, sa comenteze cu un sef mai mic, mai mare,  ce se dicuta in birou; nu exista! chiar si cel mai vorbaret sau expansiv dintre toti sau cel mai tacut de acolo va vorbi ce nu trebuie sau…ce trebuie…la un moment dat:)) deci aveti grija sa va tineti gura inchisa si sa aveti grija sa o deschideti doar sa spuneti ce sarcini ati dus la final sau sa intrebati: „ce mai este de facut? (a intrebat cineva asa ceva vreodata?)”

5. Daca cineva barfeste pe altcineva aveti grija sa nu va repeziti sa raspundeti. Ascultati si judecati singuri, nu doar o parere ci mai multe, daca va mananca in fund sa aflati ce s-a intamplat cu adevarat. Daca nu aveti timp de analize de genu’ nu va lasati influentati de barfa respectiva. Este foarte probabil sa nu fie adevarat. Asa ca act normal si constatati singuri.

Despre rusine…cu See Right Through (prin Vlad alias OMGarby)


Dupa postul precedent probabil unii dintre voi va asteptati deja sa apara vreun articol de la vreun alt membru al echipei s.r.t. Ei bine, va salut pe toti aveti aici primul meu articol pe blogul de S.R.T. Rolul meu în aceasta echipa e in principal cel de cercetator. Sunt multe lucruri, date, informatii, experimente, sondaje, statistici pe care echipa de le s.r.t. trebuie sa le detina ca sa va poata dovedi, empiric, ca rezultatele unui caz sunt reale.

Pentru început vreau sa vorbim despre rusine:

Rusinea e sentiment primar, stravechi, mostenit de la mamifere.

RUSÍN//E ~i f. 1) Senzatie sau sentiment de neplacere, amestecata cu jena, cauzate de o situatie penibila. ? A-i fi (sau a avea) ~ a se rusina. A nu avea (nici un pic de) ~ se spune despre un om obraznic, lipsit de bun-simt. A muri (sau a intra în pamânt, a-i plesni cuiva obrazul) de ~ a se simti foarte rusinat. Nu ti-e ~ (obrazului sau la obraz), sa-ti fie ~ se spune pentru a mustra pe cel care a savârsit o fapta reprobabila. 2) Sentiment de decenta în relatiile sociale; rezerva în comportare, determinata de buna-cuviinta; pudoare. ? Fara ~ în mod obraznic. Cu ~ cu modestie; cu sfiala. 3) Situatie înjositoare, umilitoare; necinste; dezonoare. ? A se face (sau a se da) de ~ a se compromite. A face (sau a da) de ~ (pe cineva sau ceva) a submina cinstea (cuiva sau a ceva). Ce ~! se spune când se creeaza o situatie care dezonoreaza în mod grav pe cineva. (E) mai mare ~ea este ceva (foarte) rusinos. A pati o ~ a) a ajunge într-o situatie umilitoare, dezonoranta; b) a nu izbuti în ceva. A fi ~ea cuiva se spune despre un om netrebnic, care dezonoreaza pe altii. [G.-D. rusinii] /cf. lat. roseus

Asta este definitia cea mai detaliata pe care o putem gasi în DEX. Dupa cum observati am reliefat anumite parti ale definitiei care mie mi se par relevante pentru subiectul nostru.

  1. Rusinea ca si sentiment e în primul rând unul dintre sentimentele primare ale omului. E un sentiment neplacut si jenant. Apare deseori împreuna cu sentimentul de vinovatie, dar poate apareasi în situatiile penibile. De multe ori rusinea si vina pot fi confundate între ele si asta pentru ca cele doua termene nu sunt pe deplin standardizate. Ruth Benedict, un specialist antropolog, definea rusinea ca fiind violarea regulilor sociale sau culturale pe când sentimentul de vinovatie îl lega de violarea regulilor interioare a individului.
  2. Când simtim rusinea? Conform defintiilor existente rusinea este simtita in momentul cand o persoana este dezonorata de catre cineva sau de catre ceva ce a facut. Totodata din definitii vedem ca rusinea este asociata cu incalcarea regulilor sociale si culturale. Eu definesc rusinea ca si sentimentul pe care il simti cand din diverse motive, imaginea ta personala sau imaginea ta sociala iti este depravata, atacata. Asa ca rusinea o simtim atunci cand prin cea ce am spus noi sau am facut noi sau au spus altii despre noi sau au facut altii legat de noi, imaginea noastra este stricata. Multa lume e adepta a ideologiei ca nu ar trebui sa iti pese de ceea ce zice, respectiv crede, lumea despre tine. Dar pana si acei oameni vor simti rusine cand imaginea lor este depravata pentru ca rusine precum am mai spus e un sentiment primar, stravechi.
  3. Cum simtim rusinea? Si cum o vedem? Primul om care a raspuns la aceaste intrebari a fost Charles Darwin, in cartea sa: “The Expression of the Emotions in Man and Animals”. Tinand cont ca expresiile sunt universale atat ca si geolocatie cat si ca timp, reactiile pe care el le-a notat in 1871, merg inca perfect cu reactiile pe care le putem observa in ziua de azi. El spunea ca sentimentul de rusine este asociat cu rosirea obrajilor, confuzie mintala si nesiguranta, privirea orientata in jos, postura corpului moale si nesigura si orientarea capului in jos.

See right through rusine inrosire

Pana si originile cuvantului rusine provin din derivarea unui cuvant care insemna a se acoperi, in sensul de a isi acoperi fata sau parti ale corpului.

Sinopsis:

Rusinea e un sentiment primar, neplacut. Apare la atacarea imagini personale sau sociale. Se poate observa inrosirea obrajilor. Ca si semne vizibile mai putem observa privirea orientata inspre in jos, la fel si capul orientat spre pamant, postura umerilor e orientata in fata jos si intreaga postura a corpului devine mai moale, mainile acopera fata, deobicei fruntea si obraji.

Limbajul corpului (analize – partea intai)


Pe situl lui See.Right.Through am gasit o multime de articole despre acest controversat aspect al vietii noastre, neglijat si renegat de multi, si adoptat de altii: limbajul trupului. Cum n-am avut timp, sa dau curs provocarii lansate intr-un alt alticol al meu de catre See.Right.Through (apropos, doresc sa stiu macar un prenume caci denumirea asta lunga nu ma incanta sa o repet mai mereu in fiecare articol, pe care vi-l voi dedica – desi e impropriu zis – incepand de azi), inceput si neterminat din motive personale, m-am decis azi sa fac what is right. Tin sa specific ca nu o fac pentru concurs asa ca eliminati-ma din cursa. Nu am nici o treaba cu acesta. Vreau doar sa lamuresc cateva puncte pentru mine si, daca pot sa zic asa, pentru domnul in cauza. Daca voi reusi depinde, nu doar de See, ci si de altii care poate au ceva de adaugat sau modificat la ceea ce voi scrie in continuare.

Deci, va rog, fiti atenti, va lansez o provocare tuturor, adica sa scrieti si voi ce considerati ca este in regula sau nu in aceste studii de caz.

Si acum sa incepem sa aberam…:))

jocul de-a minciuna

Acum vreo doua seri am iesit cu niste prieteni in oras si dintr-o discutie in alta am ajuns sa jucam un joc – regulile erau cam ciudate, dar in mare trebuia sa ne dam seama care, ce, minte. Ca sa fac o paranteza, dintre cei care fusesera la masa cu mine, numai o persoana stia defapt ce fac eu. Restul nu. Deci oarecum noi doi aveam un avantaj.

Jucand, am observat niste lucruri pe care le puteti aplica oricand vreti sa ajungeti la adevar:

1. Intrebarile puse trebuie sa fie clare si directe. Nu trebuie sa lasati loc de interpretare, nu trebuie sa aiba timp sa raspunda. Trebuie formulate in asa maniera incat cel care trebuie sa raspunda sa fie luat prin surprindere, sa nu poate sa raspunda cu “nu stiu” fara sa nu se demaste. Intrebarea este cea mai buna metoda pentru a trezi o reactie emotionala, de orice fel ar fi aceasta.

In acest caz exista posibilitatea ca intrebarea ta directa, pe orice ton ar fi adresata (desi o intrebare scurta nu poate sa aiba prea multe variatii de ton) poate sa reprezinte, pentru corespondentul din asa-zisa conversatie, un moment de deruta, nu in sensul ca a fost demascat, ci de confuzie asupra intentiei intrebarii: rautate adesea. De aceea de regula se fastaceste tocmai pentru ca incearca sa descifreze intentia.

Apoi se mai poate ca interlocutorul sa inteleaga ca exista o iritare sau nerabdare in intentia de a pune intrebarea atat de direct si simplu. Posibil ca o conversatie, in care acesta incearca sa explice o serie de evenimente, intrerupta de o intrebare directa si scurta de altcineva, sa il deranjeze tocmai pentru ca sesizeaza ca spectatorii s-au plictisit si sunt nerabdatori sa termine.
ex: Vorbind de loialitatea femeilor fata de barbati, unul dintre prieteni arata pe fata dezgust si nervozitate. Ca sa vad ce are defapt, trebuie sa inteleg de unde porneste aceasta repulsie si ca sa aflu acest lucru trebuie sa trezesc o reactie emotionala. Astfel ca il intreb: “ce ti-a facut prietena?”. Observati ca nu il intreb ce are, ci ii accentuez starea. Aceasta este una dintre metode, dar sunt mai multe.

As fi vrut sa aflu ce anume a raspuns. Ca sa stiu cum se finalizeaza demonstratia.

Atata timp cat pui intrebari trezesti suspiciuni si acela va reactiona aparandu-se.

Cea mai buna metoda de a detecta reactiile emotionale este cea in care il asculti vorbind sau esti atent la un anumite detalii, care par nesemnificative. Atentia este importanta in aceste cazuri. Pentru ca el va urma sa faca cateva greseli, care defapt sunt rabufniri ale subconstientului. De exemplu: poate sa discute despre aceeasi loialitate a femeilor fata de barbati. Si spune, sa zicem: ” Femeia este neloiala feme…pardon barbatului”. Greseala a fost ca a zis „feme..”, de unde deduc ca are o mare aversiune fata de acestea.Mergand de la ideea ca subconstientul este „cosul de gunoi” al refularilor. Cum aceste refulari stau in conul de umbra al mintii si asteapta momentul oportun sa iasa la suprafata am ajuns la concluzia ca acea greseala este exact sentimentul lui negativ.

Desigur ca poti afla si alte aspecte legate de aceste greseli de substituire, aparent neintentionate, asa cum ai explicat tu. De exemplu, si asta o zic din ce am patit eu: cunosteam pe un individ, o cunostiinta, cu care vorbeam de ceva timp dar nu stiam unde lucreaza; la un mom dat vorbind la telefon il intreb scurt: „unde esti?”, taind scurt conversatia in curs, la care el imi spune „sunt la scoa…pardon la munca”. Individul avea o varsta asa ca din greseala lui am dedus ca este asistent sau profesor pe undeva. Asa si era. Asistent la o Fac. Ideea este ca am impuscat doi iepuri deodata. Am realizat ca simplul lui contact cu acea scoala nu reprezenta un motiv de mandrie, avea o repulsie, pe o parte, si am aflat unde lucreaza, pe cealalata.

2. Minciuna – minte-l pentru a-l face sa creada ca e in control. Acest lucru il voi explica mai bine tot printr-un exemplu:

ex: ( acest lucru l-a facut acel prieten de care va vorbeam unuia dintre ceilalti ) I-a spus ca in momentul in care minte, acesta isi tine gura inclestata pentru o perioada scurta de timp, strange din pumn si, daca imi aduc bine aminte, isi aranjeaza parul. Toate aceste observatii erau false, menite sa ii dea impresia ca daca controleaza acele gesturi, scapa neprins. In schimb, tot ce a facut este sa ACCENTUEZE minciuna, pentru ca pe langa toate semnele deceptiei pe care nu le poate controla, avea grija sa isi tinga gura deschisa, palma intinsa si mainile oriunde altundeva inafara de par.

Psihologia-inversa. Hmm. Deci i-ati sugerat o stare pe care nu o traia ca sa reactioneze exact cum ati vrut, adica cum nu proceda de la inceput. Ideea este ca omul respectiv n-a accentuat minciuna si doar mecanismul de aparare. Posibil ca este un om caruia nu-i place sa fie sub lupa. Sau e doar un creier usor de manipulat. Nu are a face cu faptul in sine de a minti.

3. Stii cand cineva minte? Spune-i asta! Si chiar da nu stii… spune-i oricum! Daca cineva stie ca are in fata sa pe cineva care nu se lasa dus de nas usor, atunci va avea mai mare grija sa isi controleze limbajul corpului, intonatia vocii, expresiile faciale. Toate aceste incercari nu pot fi anticipate nici de catre acea persoana, astfel ca vor lua timp si de multe ori, chiar vor iesi stalcite. Acel timp, chiar daca e scurt, lasa loc suficient adevarului sa iasa le iveala. Ceea ce vreau eu sa spun defapt este ca omul speriat pana la urma cedeaza.

Iar te contrazic. Un om caruia ii iese rapid explicatia pe gura poate fi mai suspect decat cel care se balbaie. Cel care se balbaie poate sa fie usor dezorientat pentru ca se simte nepregatit sa dea o explicatie clara. Desi aceasta exista. Cel care minte poate sa fie pregatit sa dea raspunsul „corect”. Dar, desigur, sunt oameni si oameni si situatii diferite. Nu pot nici eu, nici tu, sa le clasificam exact. Exista oameni care nu stiu sa minta si ajungem la explicatia ta. Si altii care s-au nascut pentru asa ceva. Insa eu am constatat ca exista cazuri rare de genul celor prezentate de tine.

4. Vezi ca minte dar nu vrei sa te joci cu el ( sau ea)? Atunci spune-i: “cand vrei sa imi spui ce ai, sunt aici.” – ceea ce se intampla in acest moment in capul lui este: a aflat ca ai vazut prin disimulare, nu il fortezi, ai incredere in el, tii la el, nu mai are rost sa se ascunda. Mai devreme sau mai tarziu va veni, sau va pleca definitiv.

Acestea nu sunt nici pe departe singurele metode, dar sunt usor aplicabile de un grup mai mare de oameni. Oricum, important este sa trezesti reactii emotionale. Facand asta poti vedea prin el…sau cel putin, teoretic.

Limbajul trupului


Am cules dintr-o colectie de carti, pe care le-am studiat la facultate, numita Tehnici de Comert Exterior, cateva lucruri esentiale legate de comunicarea nonverbala. Probabil ca multi ati cautat si nu v-ati simtit complet cultivati la acest aspect. Sau ati gasit ce v-a trebuit. Eu insa am simtit nevoia sa reamintesc cele invatate. Mi s-a parut aceasta colectie foarte utila si m-am gandit sa insir cele cateva aspecte importante ale comunicarii trupului, adaugand chiar si exemple. Ce pare mai interesant e ca totul este structurat pe puncte, fiind usor de retinut.

Pe langa aceste situatii am intalnit si eu destule pe care nu le-am incadrat aici. In articolul urmator o sa le mentionez.

Toate aceste manifestari sunt dirijate la nivel de subconstient. Exista nesansa sa pierdeti un contract sau un job bun datorita neglijarii limbajului nonverbal. E important sa descifram ce anume declanseaza si cum anume se declanseaza aceste stari si sa le controlam. Nu garantez desigur pentru aceasta clasificare. Cum nu pot sa garantez ca maine va rasari soarele. Insa dupa multe studii de caz si experiente ale unor oameni de afaceri sau chiar ale unor indivizi care si-au concentrat activitatea pentru aceste studii, s-au stabilit aceste situatii ca fiind un standard de comportament. Pot sa corespunda anumite mesaje altor probleme fizice, ticuri sau chiar altor explicatii la fel de logice. Inainte de a purcede la identificarea mesajelor se cere si o studiere a altor aspecte legate de limbajul nonverbal. Insa acestea pe alta data.

Desigur ca o recunoastere atenta a acestor semnale pot fi utile chiar si in societate, cu copiii sau la servici, printre colegi.

Exista mai multe forme de comunicare nonverbala:

1. Accentul

2. Intonatia

3. Pauzele

4. Ritmul

5. Mimica

6. Fizionomia

7. Gestica

Dar eu voi scrie si descrie aici mesajele transmise in cadrul acestei comunicari, prin gestica:

1. Degajarea

1.1. mainile si palmele deschise;

1.2. haina deschisa;

2. Apararea

2.1. bratele incrucisate la piept;

2.2. picioarele peste bratul scaunului in timp ce sta pe scaun;

2.3. incrucisarea picioarelor (picior peste picior);

2.4. pumnii stransi;

2.5. aratand cu degetul aratator;

2.6. lovituri cu mana in masa;

3. Evaluarea

3.1. gestul de a trece mana peste fata;

3.2. capul dat peste spate;

3.3. mangaierea barbiei;

3.4. privirea peste ochelari;

3.5. scoaterea ochelarilor (stergerea lor);

3.6. tinerea in gura a bratului ochelarilor;

3.7. gesturi de umplere a pipei;

3.8. ridicarea de la birou, mersul prin camera;

3.9. mana la baza nasului;

4. Suspiciune

4.1. nu se uita la persoana din fata;

4.2. bratele incrucisate;

4.3. indepartare fata de persoana dinainte;

4.4. inclinarea capului;

4.5. privire intr-o parte;

4.6. privire/ trup indreptate spre iesire;

4.7. atingerea/ frecarea nasului (urechii);

4.8. frecarea ochilor;

4.9. incheierea hainei;

4.10. freamatul narilor;

5. Hotararea de a lua o decizie

5.1. mainile pe solduri;

5.2. mainile pe genunchi;

5.3. sederea pe marginea scaunului;

5.4. mainile prind marginea mesei;

5.5. apropierea de partener;

6. Reafirmarea pozitiei anterioare

6.1. ciupirea pielii obrazului;

6.2. tinerea in gura a stiloului sau creionului;

6.3. frecarea degetelor mari;

6.4. atingerea spatarului scaunelor la intrarea in camera;

6.5. roaderea unghiilor;

6.6. mainile in buzunare;

7. Cooperare

7.1. pozitia de sprinter;

7.2. bratele deschise;

7.3. sedere pe marginea scaunului;

7.4. gestul de a trece mana peste fata;

7.5. deschiderea hainei;

7.6. capul data pe spate;

8. Incredere

8.1. tinuta dreapta, grava;

8.2. mainile la spate;

8.3. spatele drept;

8.4. mainile in buzunare cu degetele mari afara;

8.5. mainile tinand reverele hainei;

9. Dominare

9.1. picioarele pe birou;

9.2. picioarele pe scaun;

9.3. sprijinirea de masa;

9.4. asezarea si rearanjarea obiectelor pe masa;

9.5. trimiterea fumului de tigara spre tavan sau in jos;

9.6. mainile la ceafa, aplecare spre spate;

9.7. priveste deasupra capului partenerului;

10. Nervozitate

10.1. isi drege grasul;

10.2. „ptiu”;

10.3. fluiera;

10.4. fumeaza tigara dupa tigara;

10.5. prinde si ciupeste pielea de pe mana;

10.6. se agita pe scaun;

10.7. pune mana la gura in timp ce vorbeste;

10.8. se balbaie;

10.9. clipeste des, rupandu-se de realitate;

10.10. strange maxilarele;

10.11. nu face contactul vizual cu partenerul;

10.12. se trage de pantaloni in timp ce sta pe scaun;

10.13. zornaie banii din buzunar;

10.14. se trage de ureche (aceasta pozitie poate sa insemne si timiditate);

10.15. aparitia transpiratiei pe frunte si palme;

10.16. pocnirea degetelor;

11. Frustrarea/ Agresivitatea

11.1 respiratie acuta;

11.2. producerea sunetului „tz”;

11.3. pumnul strans tare;

11.4. rasucirea mainilor, framantarea lor;

11.5. gesturi cu pumnul strans;

11.6. aratand repetat cu degetul;

11.7. trece mana prin par;

11.8. freaca ceafa;

11.9. loveste cu piciorul in pamant sau intr-0un obiect imaginar;

11.10. mainile la ceafa;

11.11. trage gulerul de al camasa;

11.12. haina impinsa spre spate;

12. Autocontrol

12.1. tine o mana la spate;

12.2. tine strans incheietura mainii;

12.3. pumnii stransi la spate;

13. Plictiseala

13.1. mazgaleste ceva;

13.2. bate cu degetele in masa;

13.3. miscarea ritmica a piciorului;

13.4. capul intr-o mana sau intre maini;

13.5. privirea in gol;

14. Acceptare

14.1. mana la piept;

14.2. cu bratele deschise;

14.3. gestul de a da mana;

14.4. apropierea prietenoasa fata de partener;

14.5. isi aranjeaza hainele de pe el;

14.6. se sprijina intr-un picior;

14.7. frecarea palmelor;

Iar spre final postez cateva poze cu exemple de pozitii adoptate de diversi indivizi. Ce semnifica fiecare pozitie?

🙂

Nu dau note la nimeni asa ca be free…sa spui ce crezi.

Daca cineva are ceva de adaugat sau de retusat let me know. Poate mai exista si alte reguli de conduita. Da-ti drumul imaginatiei.