Azi plec iar…


Ma duc la Poiana Brasov. Un vis de demult. Ar fi trebuit sa ma bucure dar nu-i asa. Prietena mea, cu care urmeaza sa evadez din Bucuresti, s-a suparat pe mine dintr-un anume motiv, deci pornim cu stangul la drum. Tata a visat ca manca niste cash (adica branza) ceea ce, stie el, ca inseamna suparare sau nenorocire. Mama a visat o calugarita in negru…Gizas!!!

Sper sa ma intorc intreaga. Si cu bateriile incarcate. Sper, sper, sper…dar si ca o sa vin cu poze de acolo asta daca nu se intuneca prea tare.

Pana atunci va las sa ascultati o melodie pe care am auzit-o de dimineata si care m-a cam napadit de fiori reci pe sira spinarii…

Nu uitati sa luati si cadourile legate de martisorul clasic cu alb si rosu…;)

Melodia dedicata dezastrului din Haiti, un remake foarte reusit ca si originalul…

Melodia originala, compusa de Michael Jackson si Lionel Richie…

Anunțuri

MINI Countryman – Life is out there!


Iata o prezentare foarte reusita a TARANULUI PITIC…adica Mini Countryman. 😉 Asta ca sa raman in sfera normalului si sa ma concentrez sa adaug la lista de cumparaturi de anul nou (de prin 2050) si aceasta masina minunata. Sau e prea devreme in 2050?

Man vs. Wild, despre supravietuire…


Na, ca vin si cu lectii de supravietuire in jungla…si pe unde ne-o duce piciorul, adica nu la oras sau la sate, ca acolo mereu gasim resurse conventionale. De inceput de articol dau pe fereastra exact secventa potrivita din The Jungle Book, respectiv cea legata de necesitatile primare (bare necessities), ca sa exemplific putin tema.

De cateva seri am descoperit o emisiune pe Dicovery Channel. Man vs. Wild. Nu stiu cati aveti disponibilitatea si rabdarea si taria sa urmariti aceasta minunata, extraordinara si nemaipomenita emisiune insa eu am simtit ca merita sa va fac o prezentare asa pe scurt ca sa va determin sa rezistati.

Avand in vedere ca am dat curs unei provocari, si anume ridicarea unei arce, care sa ne salveze de potopul lui Ludovic al XV-lea, m-am gandit sa vin si cu tehnici de supravietuire dupa ce se termina mancarea, dupa ce s-au taiat cateva animale si le-am pus la protap sau …hac…bauturica am eliminat-o pe canalele corespunzatoare.

Si, apropos, cineva mi-o zis ca, daca luam mancare, tre sa fie doi mici si doua beri…ete! nu, taticule, luam papornita cu ceapa verde, slana, maslina si ne urcam in arca. Ne luam ciorbele dupa noi, friptanele, vinul si palinca si tragem o petrecere sa ne tina pan’ om gasi pamant uscat. Si, daca l-am gasit, pac ne dam jos si cautam d-ale gurii. Si luam si noi o felie de lacuste, mormoloci sau chiar whatever …ca sa ne umplem de calorii sa nu lesinam de-a dreptul din pricina de inanitie, la naiba! Si uite ca, daca nenea asta, din filmul documentar, poate, noi de ce nu putem? Intreb si eu, n-am dat cu paru’! Dar oricum e bine de stiut ca e posibil sa traim dupa ce am infulecat in graba o vietate d-asta aparent necomestibila. :))

Ideea filmului este una foarte bine gandita. Ma rog, individul, in alte circumstante n-ar fi facut asa ceva, sigur este adevarat. Stiu ca e platit bine ca sa digere asemenea vietati sau sa se compromita in diverse multe alte situatii. Defapt se vrea a se demonstra ca se pot depasi limitele. Si nu se moare din asta. Ba chiar sunt metode de a supravietui in conditii asa zise vitrege. Dar, pe langa asta, ai de invatat treburi prea interesante ca sa nu te uiti. De exemplu, aseara salasluia nenea  prin Everglade, intr-o zona salbatica a Floridei, si tocmai cand se lasa seara, si-a construit un adapost din crengi si frunze de palmier; am retinut si cum pot sa prind moluste cu o nuia flexibila si un tricou, sa detectez urmele de animale, cum se gateste o anume broasca testoasa la focul de „tabara”, cum se face focul samd. Dar mai bine urmariti filmuletul, care prezinta o mica parte din tot ce am vazut. Pe situl oficial gasiti toate episoadele la o calitate foarte buna.

Si pun chiar un Behind Scenes ca sa vedeti cum lucreaza tipul.

Vremea se schimba…


Astia de la NASA s-au decis sa ne avertizeze dinnou legat de incalzirea globala. Asa ca fiti pe faza! Nu-i de glumit. Am venit cu acest post ca o continuare la articolul legat de Green Car sau Human Car.

In decada 2000-2009 s-a inregistrat un record foarte ridicat al incalzirii globale.

Adunand piesele de puzzele ale temperaturilor, satelitii NASA ne pot ajuta sa studiem cauzele posibile ale schimbarilor de vreme. Clipul explica care este rolul, pe care il joaca la schimbarile climatice, fluctuatiile in ciclul solar, modificarile legate de cantitatile de zapada din ultimul timp si de nori, si nivelurile ridicate de gaze ca rezultat al efectului de sera.

Ce facem? Ne construim o arca? Ne mai uitam inca odata la filmul 2012 ca sa intelegem? Ia sa vedem o mostra de efect regizat splendid de Roland Emmerich. Pe situl oficial exista si un poll interesant despre cum credem noi ca se va sfarsi cu toate cele pamantesti…

Dilema…


Cand nu are ce face, de regula, omu’ isi pune intrebari dilematice, filosofeaza sau isi creeaza probleme din senin…de exemplu eu, privind si ascultand cu atentie aceste clipuri, am tot chestionat pe Eu-l meu interior daca asta e facatura sau …in orice caz nu mi-a raspuns. Asa ca va intreb pe voi…cainele asta vorbeste?

Puff Daddy a supravietuit!


O vidra infometata alearga la rau. Tzusht in apa dupa masa. Dar ce-i asta? E un balon? E o mingie? E un pufferfish!!!!

Un peste care se umfla cu aer de cate ori simte ca planeaza pericolul asupra lui. Nu este recomandat sa-l spargi caci e fatal atat pentru peste cat si pentru atacator.

Vorba naratorului: Puff Daddy a avut zile.

.

Ma uitam la clipul asta si ma gandeam la vesnica problema a noastra, a femeilor: slabitul. 😉 Daca ar fi asa usor ca in cazul acestui peste…

Masina ecologica (Green Car or Human Car)


Stiati ca…exista deja pantetata o masina ecologica, manevrata exclusiv de om si care nu consuma decat enmergia fizica…tot a omului ? Iata cateva imagini, in primul filmulet, cand masina respectiva a fost prezentata prima data in 2006…si, al doilea filmulet, mai recent, unde aceasta deja are o finalizare ca design?

Ar ajuta ecosistemul sa se regenereze daca am utiliza o astfel de masina. Din pacate nevoile noastre sunt sclave ale noilor tehnologiii.

Tot ce pot sa spun in favoarea imbratisarii acestei idei de masina umana e ca seamana cu mersul pe bicicleta.

Iar aici puteti citi mai multe detalii despre aceasta masina.

#

Probabil o sa credeti ca sunteti in Epoca de Piatra cu familia Flintstones…:))

Comisioane BCR


Tarif

….pentru cei care inca nu cunosc comisioanele practicate de BCR, si nu numai. No offence. E adevarat ca nu stim multe si asta pentru ca timpul este atat de imbacsit de cotidian: alegeri, fraude, vizite de la Top Gear, copil ucis de un legan prost amenajat…u know, just usual stuff….

Ma voi ocupa si de tarifele celorlalte banci de pe piata in urmatorul blog.

Reclame prea subtile…sa incepem cu Apple Macintosh – 1984


Reclama din 1984 a cunoscutului Apple Macintosh

.

Pentru cei care n-au citit sau n-au auzit de cartea celebra a lui George Orwell, „1984”, aceasta reclama nu spune nimic . Sa lamurim…

„1984” este un roman politic care prezinta un viitor distopic, reprezentat de cateva figuri „istorice”. Acestea chiar par a se materializa cumva in zilele contemporane. „Fratele cel Mare”, cel care iti monitorizeaza miscarile si-ti controleaza viata pana la cel mai mic amanunt, Winston Smith, care simbolizeaza constiinta necorupta a sistemului, Emanuel Goldstein, cel care reprezinta motivul pentru care masele urasc tot ceea ce inseamna orice altceva decat „Fratele cel Mare” (exista un capitol care descrie functionalitatea acestui sistem, si, aici, gasim detaliile unui proces de „spalare de creiere”, cand toti oamenii isi intrerup activitatile pentru a participa la „cele doua minute de ura”, unde un ecran imens este invadat de imagini cu acest personaj; aflam spre final ca acest personaj era fictiv, precum si actiunile acestuia impotriva sistemului, care l-au facut asa „celebru”), O’Brian, cel care slujeste „Fratele cel Mare”, care il „ajuta” pe Winston sa devina parte din ideologia „Partidului”, cu alte cuvinte, sa se vindece si sa fie eliberat. Ceea ce se si intampla la final. Winston, dupa lungi procese de constiinta si lupta cu acceptarea mentalitatii maselor corupte, invata sa „accepte” si sa „imbratiseze” ceea ce a suspectat a fi impotriva firii.

Interesant, nu? Parca nu mai este asa subtila aceasta reclama…

O femeie, imbracata nonconformist, alearga pe niste culoare, cu un ciocan imens, decisa sa distruga ecranul, care-l arata pe Inamicul Public Nr. 1, Goldstein. Arunca ciocanul…tele-ecranul se sparge. Oamenii sunt brusc „revitalizati”.

Cu alte cuvinte Apple a aparut in anul in care ar fi trebuit ca schimbarea sa aiba numele de „Fratele cel Mare”, sinonim cu lobotomizarea maselor, insa viitorul, vazut de Orwell, a fost modificat complet datorita crearii Apple. 1984 nu va mai fi 1984. Nu e minunat ce a facut Steve Jobs pentru noi?

Nu contest, Mac-urile sunt the best, sunt stabile, sunt tot ce vrei, dar ce faci cand aplicatiile, care te-ai obisnuit sa ruleze in Windows, nu sunt compatibile cu acestea? Hmm? Naspa!!!

Un nou film despre injustitie?


De cate ori n-ati fost victima unor atacuri nejuste (de orice natura, vreau sa zic)? Si legea nu v-a aparat? Cunosc un caz simplu de mizerie legala. Intr-o oarecare piata deschisa din Bucuresti s-au efectuat, ca la carte, cateva furturi. Ca la carte a fost operarea magazinelor din piata, dar in rest s-au sustras cateva produse de valoare mare si multe de toata jena. Gainari!! Asa ne place noua sa le zicem.

La un moment dat politia romana a prins faptasii. Ca i-a prins ea sau au cazut aiurea, faptasii, pe mana politistilor, este vesnica dilema pentru mine. Asadar, declaratiile date de victime, aveau nevoie de cateva up-date-uri, asa ca s-au deplasat la locul faptei. Au constatat ca un magazin nu avea alarma montata. Amenda! Cum asa? Legea spune ca un comerciant, care nu are alarma montata, este bun de plata. Adica legea nu ma protejeaza de infractori, si daca-i prinde, pot sa zic doar „multumesc” pentru ca nu vor mai fura inca o data, sa cad de prost iar, dar nema paguba recuperata, si vine politistul sa ma scape si de maruntisul cu care am mai ramas dupa ce m-au „curatat” la buzunar infractorii? Nu trebuie sa mai mentionez ca trebuie cumparata si alarma in discutie…

Apropos aici ar fi de povestit o alta „anecdota” legata de prietenia legata intre hoti si politisti. E asa o treaba dragalasa care te face sa-ti apleci capu’ si sa-ti dai afara matele.

Povestea continua. Printre victime era un individ, care s-a securizat conform legii si inca pe atat,  caruia i s-au furat cantitati substantiale de produse. A fost cel mai pagubit.  Auzi tu?!!! Si cu ce l-a ajutat? Asa ma revolta situatia ridicola, chiar nesimtita, in care se afla adesea pagubitii… Pentru ca legea este focalizata pe cuantumul amenzii in cazul in care tu, victima, nu ai alarma, dar pe politisti…pe domnii astia, care par intangibili,  nu-i amendeaza nimeni daca nu-si fac meseria.

Legi care sa stabileasca perioada mai mare de intemnitare pentru infractori nu reusesc sa dezbata? Dar sistemul sanitar, care este la pamant, cand va avea atentia necesara miscarii mai vioaie si eficiente a cadrelor medicale? Sau invatamantul? Cand se va realiza ca este undeva, ingropat adanc, sub pamant? Si are nevoie de oxigen urgent? Dar, inainte de toate, problema este ca nu ne preocupa pe noi, oamenii de rand sa schimbam ceva. Am fost invatati sa suferim, sa adunam toata durerea si sa o acoperim cu paturi groase, am fost indoctrinati ca legea nu apara pe cei slabi, ca trebuie sa nu ne impotrivim destinului si sa mergem inainte cu Dumnezeu.

Ce ne asteapta, oare, in viitor?

Anyway avem nevoie de oameni capabili, asemeni acestui personaj din film. Avem nevoie de interesul tuturor concentrat si concretizat. Dar…

Oare am uitat sa iubim?


Intr-o dimineata stateam la o ceasca de ceai cu mireasma de fructe exotice si savuram cu placere micile giumbuslucuri dragalase ale sufletelului meu, Stefanut. In surdina se auzeau stirile zilei. Deodata gandurile mi-au fost tulburate de o stire. Am dat sonorul mai tare. Un anume Leonard Lauder, de care auzeam prima data, afirma ca Romania este singura tara din lume care are o importanta deosebita pentru viitor. Daca reporterul n-ar fi continuat sa imi dea detalii despre acest om as fi inchis televizorul. Nu pentru ca imi trezea suspiciuni varsta pe care chipul si vorba i-o tradau acestui om, nu pentru ca aceasta afirmatie, cam deplasata, vine intr-un moment in care totul se destrama in jurul nostru, ci, pentru ca viata m-a invatat ca nimic nu este intamplator.

Am citit, nu demult, cateva articole interesante despre profetiile lui Sundar Singh (http://ro.j-lorber.com/profetii/Sundar/sundar.html), care descriu, in mare detaliu, ideea conform careia Romania se va afla printre tarile ferite de un mare dezastru si, mai mult, aceasta va insufleti si gazdui centrul spiritualitatii.

Daca faci urechile palnie vei auzi, din diverse directii, cum ca sfarsitul pare sa vina intr-un mod brutal si fatalist. Ba un meteorit, ba o bomba chimica, nucleara, ba vine pur si simplu. Putini insa au reflectat asupra acest “dezastru” ca fiind o desfasurare, pe termen lung, de evenimente triste si dureroase, reflexie a frustrarilor si ignorantei noastre, o cutie a Pandorei, din care toate nenorocirile prind viata incetul cu incetul.

Iata o idee…istoria care se repeta. Si mai interesant, daca as da curs imaginatiei, as crede, cu si mai multa tarie, ca exista un ciclu repetitiv de intamplari, care se precipita spre haos si autodistrugere, dar care lasa in urma samanta ce va da nastere unei noi vieti. Aceasta viata va evolua si va construi pana la momentul la care ….iar se va lua totul de la capat. Defapt, daca putem presupune ca exista un Dumnezeu, o entitate superioara, care ne monitorizeaza in permanenta, putem presupune si faptul ca acest ciclu este un proces gandit logic de acesta. Fiecare perioada a timpului a fost marcata de un ascendent, apoi de un descendent, si aproape imediat, de disparitie sau extinctie. Nimic din ce facem nu este chiar liber-arbitru. Activitatile sau gandurile ne sunt dirijate total sau partial de aceasta forta. Daca inventam becul, electricitatea, calculatorul, masina timpului, nu se intampla decat daca ne este permis. Poezia, muzica, dansul din noi ne sunt daruite inca dinainte sa ne nastem pentru ca trebuie sa le exploatam in a vindeca sufletele ranite. Matematica, fizica chimia ne-au fost date pentru a ne dezvolta de la nevoile primare la, ceea ce numim azi, hi-tech. Cand simtim ca avem o sclipire de geniu este defapt un bilet de trecere catre o etapa superioara, pe care il avem doar pentru ca, acea Fiinta Inteligenta, ni l-a daruit. Deci ni s-a permis sa mergem o treapta mai sus. De ce nu putem sa ne folosim capacitatea creierului mai mult de 10%? Pentru ca nu avem dezvoltat simtul „binelui”. Va amintiti de Nobel? A inventat dinamita intr-un alt scop decat cel pentru care a fost utilizat ulterior. Si a facut bine? El a realizat totusi ce greseala a facut dar prea tarziu. Stim noi sa discernem inca? Consider ca nici materializarea acestui Dumnezeu nu ar fi un lucru benefic. Ar aduce si mai multa dezorientare si anarhie. Atata timp cat trebuie sa stim sa credem ca El exista, „fara sa cercetam”, se presupune ca ne va fi bine. Este posibil sa fie doar autosugestia care ne dirijeaza hotararile sau credinta dar, daca n-ar fi atatia preoti, slujitori ai Domnului, care, dintr-o iubire de biserica si tot ce reprezinta aceasta, n-ar fi reusit sa descifreze sau sa vada in viitor, as fi jurat ca exista liber-arbitru si, mai ales, autosugestie in tot ceea ce facem. E scris de mult timp sa venim pe lume cu un destin. Fie ca murim tineri, fie ca murim de batranete sau intr-un mod stupid sau eroic, fie ca aducem bucurie oamenilor, fie ca ii intristam, este scris undeva. Se urmeaza doar un traseu definit in linii mari. Poti sa zici ca exista liber-arbitru, dar in lucruri, poate, marunte, sau, mai exact, cele care nu iti deviaza linia vietii. Si, orice ai face, tot la acelasi punct vei ajunge, acel punct care stabileste cine esti si ce rol ai mai departe. Am vrut sa cred ca exista extraterestri si chiar parea o idee indrazneata. Nu mai pot sa spun azi ca asa ceva se poate sa existe. Ei sunt doar o nascocire a unui nebun, care si-a dorit ca lumea sa creada in altceva decat Dzeu, ceva care se materializeaza si, mai tare decat atat, ca este o entitate mult mai evoluata si mai inteligenta decat noi. De ce nu una inferioara? Pentru ca, ar explica marii savanti, n-ar fi putut sa ne viziteze planeta decat daca ar fi avut craniul capului diproportionat fata de trunchiul corpului si ar fi avut sangele verde, in mare, daca n-ar fi mai inteligente decat noi. De unde vin aceste idei? Tot acest Dumnezeu a permis. Pentru a ne face sa credem si mai tare ca El exista. Illuminati, ca tot am vazut niste filmulete interesante, care circula de colo colo pe internet, exista, nu pentru ca si-a bagat ala deocheat coada, ci tot pentru ca li s-a permis. Acesti Illuminati, daca intr-adevar exista, vor da tonul la ceea ce s-a tot scris in Noul Testament si ce-a prezis chiar Nostradamus. Mai mult ca sigur trebuia sa fie cineva care lasa farfuriile murdare in bucatarie. Si, daca nu sunt ei, vor fi altii. Insa, cu atata putere ce s-au adunat, ei vor reusi sa duca planul mai departe. Sunt si ei, ca si noi pentru ei, niste marionete.

Leonard Lauder sigur nu a facut acest drum doar pentru ca, acele cateva calcule geografice, economice si, probabil, politice, l-au manat aici. A ales Romania in pofida tuturor si asta va atarna talerul balantei in favoarea noastra. Pentru ca, s-ar povesti prin targ, acest personaj are un cuvant greu de spus in multe comunitati. Deci, s-ar zice, nu ne-a imbratisat oricine. Sa fie doar o intamplare? Desigur ca nu. Daca destinul ne este scris atunci acest domn are un rol semnificativ in revenirea noastra pe marea scena a lumii.

Dar de ce Romania? Sundar Singh a descris atat de insufletitor natia noastra incat nu ramane decat sa trag linie si sa spun ca noi, dintre toate rasele, nu am uitat si nu vom uita sa iubim. Cineva cunoscut, pe blogul personal, scria despre iubirea pentru ceea ce facem, pentru ceea ce ne defineste ca oameni. Si-ar fi ales, intr-un moment al vietii, sa ridice constructii, desi el deja isi dadea sufletul pe portativ (si chiar o face bine). Fiecare dintre noi am fost inzestrati cu un talent, ni s-a incredintat o misiune sufleteasca, spirituala sau materiala, fiecare dintre noi am fost predestinati sa transmitem iubirea sau sa o simtim in ceea ce stim, de dinainte sa ne nastem, sa facem cel mai bine. Asa ca, draga artist, incanta-ne, ca si pana acum, cu vocea si poezia cu care ai fost insufletit. Acolo este puterea ta.

Si, cum se jucau aceste ganduri cu mintea mea, mi-am amintit de Bucuresti. Bineinteles in acelasi context. Si m-am intrebat: este oare posibil ca un oras asa de gri, cum este capitala, sa prinda culoare? Cu o floare insa nu se face primavara. Si cum gandesc eu, multi, ca mine, judeca. De ce as ridica un deget cand gestul meu nu ar misca macar o frunza? De ce sa ajung sa fiu zdrobit de aceasta gigantica masina a nesimtirii? As scoate sabia eroic, asemeni lui Don Quijote, si-as spinteca iluzii pentru a salva tot o iluzie.

Poate totusi va razbi, asemeni primilor ghiocei, care se agita, printre oglinzile de gheata, ce iarna le-a lasat, sa iasa afara la lumina.

Dar, daca privesti de-aproape, vei jura ca doua lumi total diferite si-au strans armatele si au pornit intr-o ultima batalie, dand nastere acestui haos, in care sufletele noastre par sa piarda teren.

Ce asculti mereu la televizor? O stire despre un accident grav petrecut pe o autostrada, o alta despre o sinucidere, apoi un viol, inca un incest si iar un accident, si tot asa. Insa, din cand in cand, aud o soapta care imi suna a ceva diferit de ceea ce m-am obisnuit.

Doi arhitecti „au propus un traseu alternativ, pentru pietoni si biciclisti, care sa lege toate locurile frumoase din oras. Pentru asta sunt dispusi sa lupte cu sistemul”. Proiectul lor are si un nume: TUB – Transcentral Urban Bucuresti. Eu as propune o alta denumire pentru acest proiect: „stairs to heaven” sau „scari catre cer”. Pentru ca tot ce se face frumos din urat as zice ca te trimite mai aproape de raiul pe care il visam cu totii.

Copii extraordinari, care studiaza artele frumoase de mici, profesori, care iubesc sincer ceea ce au invatat sa faca, asistente medicale, care s-au ridicat in picioare sa vorbeasca despre mizeria din sistemul medical, oameni simpli, care ajuta la ridicarea unei case sau a unei scoli, toate astea arata ca mai exista inca ceva uman…

Oameni, care s-au saturat sa fie calcati in picioare de sistem, bolnav de atata vreme, s-au decis sa nu le mai fie teama. Vor sa zguduie pamantul de sub picioarele celor care au uitat sa le pese sau sa sa schimbe mentalitatea si unghiul de vizibilitate catre viitor.

Dintre toate darurile, pe care le-am primit de la zei, doar speranta a ramas sa ne aline durerea si sa ne mangaie ranile. Asa ca hai sa nu uitam totusi sa iubim, sa nu ne pierdem in furtuna, si daca o facem, sa incercam, orice ar fi, sa ne gasim drumul spre casa, pentru ca cei din urma vor fi cei dintai.