Realitatea perceptiei asupra imaginii de ansamblu


Iata o povestioara amuzanta si prea adevarata.Despre viziunea asupra realitatii.

Fiecare dintre noi traim la fel dar avem perceptii diferite asupra lucrurilor care ne inconjoara. Daca am fi orbi, desi nu pot afirma ca nu suntem, imaginea de ansamblu, cat si detaliile, ar avea o alta forma in functie de ceea ce a reusit sa asimileze creierul nostru. Viziunea, de exemplu, asupra metafizicii este distorsionata datorita multitudinii de conceptii si mentalitati, toate generate de experiente inedite, mai mult sau mai putin revelatoare. Biblia sau fenomenul religios sunt surse de inspiratie pentru laici sau clerici in a formula sau enunta diferite teorii sau practici mai mult sau mai putin realiste.

Raportand, aceasta povestioara la trendul blogosferic cat si cel al siturilor de socializare, nu vei reusi sa vibrezi la toate subiectele abordate de fiecare, nu din lipsa de timp sau disponibilitate, ci din lipsa de atractie catre temele descrise in mod subiectiv. Si daca vei stabili un canal de comunicare cu unii sau altii tot vei citi, de exemplu, o parere diferita de cea pe care tu ti-ai format-o si pe baza careia ai dat cale libera unei anumite teme si asta pentru ca gandirea si ascensiunea in experientele de background vor fi fost realizate pe alt calapod. Insa, daca privim de dinafara catre interior, detaliul, care face diferenta, reprezinta o piesa de puzzle dintr-o imagine de ansamblu. Asadar, privind si descriind fiecare, un anumit subiect sau comentand fiecare in stil personal, nu facem altceva decat sa punem piesa langa piesa pentru o panorama mai mare. Ideile, gandurile, perceptiile fiecaruia nu sunt departe de ale celuilalt, ba chiar il completeaza, pana la a atinge adevarul de dincolo de noi.

CU CE SEAMANA ELEFANTUL

Un om mergea pe un elefant catre oras. Pe drum a intalnit cinci cersetori, care veneau in intampinarea elefantului si nu se abateau din drum.

– La o parte! le-a strigat omul. Oare nu vedeti ca aveti inainte un elefant? Indata va calaca-n picioare!

Cersetorii s-au dat degraba in laturi si unul dintre ei a spus:

– De unde sa stim ca avem in fata un elefant? Cu totii suntem ori din nascare!

Iar al doilea cersetor a grait:

– Tare-am vrea sa stim cu ce seamana elefantul!

– Apropiati-va si pipaiti-l, i-a indemnat stapanaul elefantului. Asa o sa va puteti da seama cat de minunat e animalul asta.

Zis si facut. Orbii s-au apropiat de elefant si-au prins a-l pipai. Unul i-a atins varful cozii, altul un picior, al treilea o ureche, al patrulea trompa, al cincilea coastele.

Orbul, care pipaise varful cozii, a spus:

– Iaca, niciodata nu mi-as fi inchipuit ca elefantul seamana cu o matura!

– Ce vorbesti?! s-a mirat al doilea, care pipaise piciorul elefantului. seamana cu un stalp.

Cel ce pipaise urechea elefantului a grait atunci:

– Amandoi spuneti neadevaruri! Aduce a ditamai frunza de lotus!

– Prostii! a strigat al patrulea. Seamana cu o franghie groasa.

Al cincilea orb, care pipaise coastele, a inceput sa rada:

– Atat de strasnic v-ati speriat de elefant, pare-mi-se, incat nici nu v-ati apropiat de el! Aflati insa ca elefantul seamana cu un zid de cetate.

– Ei, as! a strigat dinnou cel dintai. Elefantul seamana cu o matura!

– Cu un stalp! a spus al doilea.

– Cu o frunza! i-a incredintat al treilea.

– Cu o franghie! a strigat al patrulea.

– Cu un zid de cetate! a dat cuvantul al cincilea.

Omul cu elefantul plecase de mult si orbii tot se mai ciorovaiau. S-a lasat seara dar ei strigau inainte:

– Elefantul seamana cu o matura!

– Cu un stalp!

– Cu o frunza!

– Cu o franghie!

– Cu un zid de cetate!

Si-a venit ziua a doua, dar, sezand in praful drumului, orbii se certau care mai de care:

– Elefantul seamana cu o matura!

– Cu un stalp!

– Cu o frunza!

– Cu o franghie!

– Cu un zid de catate!

Se zice ca pana si-n ziua de azi mai sed in praful drumului tot sfadindu-se cu ce seamana elefantul.

Anunțuri

Povestile copilariei – DOUA MINUNI


DOUA MINUNI (India)

Uite cum a fost:

Intr-un rand a cazut trasnetul peste casa unui om de vaza si toate bogatiile aceluia au ars dintr-odata. I-a ramas neferictului doar un urias ceaun de tuci, pe care nici focul nu l-a putut vatama.

Si, iaca, omul, pe care il chema Nanduka, s-a hotarat sa plece din locurile sale de bastina pentru a-si uita nenorocirea. Inaintea plecarii s-a dus Nanduka la vecinul lui, pe nume Laksmana si i-a zis:

– Rogu-te, prietene binevoitor, pastreaza-mi pana la inapoiere singura mea avere, ceaunul de tuci.

Doi ani de zile a pribegit Nanduka pe meleaguri straine dar in al treilea i s-a facut dor de locurile de bastina si s-a intors in satul lui.

Si, iaca, inapoindu-se, s-a dus Nanduka la vecinul sau. Vazandu-l pe Naduka Laksmana a rostit cu prefacuta amarciune:

– Ce nenorocire, prietene! Ceaunul tau de tuci a fost mancat de soareci!

Nanduka n-a aratat de fel ca nu crede cuvintele vecinului. A spus cu glas tare:

– As vrea sa cobor pana la rau sa ma spal de pacate dupa drumul cel lung. Roaga-l pe feciorul tau sa vina sa ma ajute. Si sa aduca la mal tot ce trebuie pentru spalarea de pacate.

Graind asa, Nanduka s-a indreptat catre rau, iar dupa el mergea, ascultand porunca parintelui sau, feciorul de sapte ani al lui Laksmana.

Alegand un loc mai ferit, langa o stanca, s-a spalat Nanduka de pacate, apoi l-a apucat pe feciorul lui Laksmana si l-a varat intr-o pestera din apropiere, rasturnand la intrare si un bolovan mare si greu. Dupa care, ca si cand nimic nu s-ar fi petrecut, s-a indreptat spre casa.

Catre seara a venit in goana mare Laksmana si-a strigat:

– O, Nanduka, unde mi-e feciorul? De ce nu s-a intors acasa?

– S-a intamplat o mare nenorocire, prietene! Cat m-am spalat o randunica l-a inhatat pe dragutul tau fecior de pe un bolovan care se afla la malul raului…

– O, ce spui, ticalosule! a strigat Laksmana. Cine-ar putea crede ca o randunica poate cara un copil de sapte ani?…Hai chiar acu’ la judecata!

Daca s-au infatisat ei inaintea judecatii, a iesit Laksmana in fata si a zis:

– Stapana intelept si preadrept! Mincinorul asta zice ca o randunica l-a rapit, de pe un bolovan de la marginea raului, pe feciorul meu de sapte ani. Porunceste-i ticalosului sa-mi inapoieze baiatul…

Ascultandu-l pe Laksmana s-a intors judecatorul catre Nanduka:

– Tare ne mai crezi prosti, intr-adevar! Pe data sa-i inapoezi vecinului feciorul!

– Dar cum i-l pot inapoi daca i l-a rapit o randunica?!

Atunci toti judecatorii, cati erau in incapere, n-au mai putut rabda si-au strigat intr-un glas:

– Ce tot vorbesti? O randunica poate ridica oare un copil in vazduh?

Nanduka a prins a rade si-a bolborosit printre hohote:

– Acolo unde soarecii pot manca un ceaun de tuci randunica poate ridica in vazduh un copil de sapte ani!

Si-a povestit cum ii lasase in pastrare vecinului ceaunul de tuci si ce s-a petrecut dupa aceea.

Atunci au ras cu totii si-au prins a vorbi:

– Nanduka si Laksmana, de-i asa, impacati-va si nu va mai certati. Laksmana sa-i inapoieze lui Nanduka ceaunul iar Nanduka, lui Laksmana, feciorul.

Si-asa au facut. Iar amandoi s-au aflat multumiti.

Dar oamneii din satul acela spun si azi:

– Acolo unde soarecii pot manca un ceaun de tuci randunica poate ridica un copil de sapte ani in vazduh!

Povestile copilariei – JUDECATORUL CEL ISTET


JUDECATORUL CEL ISTET (India)

Unui om i-a pierit odata din casa punga cu bani. S-a dus omul la judecator si i-a spus:

– Domnule, azi-noapte mi s-au furat banii. In casa mea locuieste multa lume si nu stiu care dintre vecini e vrednic de dispret.

Judecatorul a grait:

– Toti cei care locuiesc in casa ta sa vina la mine la rasaritul soarelui si am sa-ti arat hotul.

Daca, s-au adunat cu totii la judecator, acesta a zis:

– Iaca, ii dau fiecaruia dintre voi cate un betisor de trestie de aceeasi marime. Maine dimineata sa mi le aduceti inapoi. Dar sa stiti, betisorul, celui care a furat, va creste peste noapte cu un deget.

Inspaimantandu-se, hotul a prins a se gandi cum l-ar putea insela pe judecator. S-a gandit el, s-a tot gandit si si-a spus:”Am sa scurtez betisotul tocmai cu un deget. Are sa creasca peste noapte si-o sa fie deopotriva cu celelalte!”.

De dimineata au venit cu toii la judecator. Toti aveau betisoarele la fel de lungi, unul singur avea batul cu un deget mai scurt decat celelalte.

– Iata cine a furat banii! a zis judecatorul si a poruncit ca hotul sa fie varat la inchisoare.

Povestile copilariei – ZAMINDARUL SI SLUGA


ZAMINDARUL SI SLUGA

Traia, undeva, un zamindar zgarcit nevoie mare. Ori de cate ori isi tocmea o noua sluga zamindaru-i graia:

– De platit am sa-ti platesc mult, cinci rupii pe luna. Dar le vei primi cand vei implini, in cap, douasprezece luni. Daca-mi parasesti casa inainte de-a implini un an atunci nu mai primesti nimic. Iara daca eu te voi alunga inainte de a ti se implini anul ai dreptul sa-mi tai urechea dreapta.

Tocmindu-si asa fel sluga, zamindarul si nevasta-sa il sileau pe bietul baiat sa le munceasca din zorii zilei si pana se iveau stelele pe cer. Sluga trudea pe camp, in gradina de zarzavat, in livada, pastea vitele, gatea pranzul, facea curat in casa, tundea oile si aduna vreascuri. Iar la ceasul mesei i se dadea o lipie de tarate de orez si o ceasca cu apa, in care fiersese orezul pentru stapani.

Nici o sluga nu putea, fireste, sa duca o asemenea viata vreme de un an de zile. Muncea doua-trei luni si pleca, neprimind nici un ana (moneda cu valoare foarte scazuta din India) pentru cat muncise. Iar zamindarul asta si vroia.

– Uite ce bine le-am potrivit! i se lauda el nevestei. Intr-un an mi-au muncit, pe rand, sase slugi, si nici uneia nu i-am platit nimic.

Si, iaca, veni odata sa se tocmeasca la zamindar un baietandru de doisprezece ani, un fecior de taran, pe nume Raj.

– Ia seama, zise zamindarul, daca-mi vei munci douasprezece luni, iti voi plati saizeci de rupii. Daca te voi alunga insa inainte de sfarsitul anului imi poti taia urechea.

– Bine, spuse Raj.

– Ei, atunci, injuga bivolul si du-te la arat.

A muncit baiatul la camp ziua-ntreaga. Cand s-a inserat, avenit acasa si-a cerut de mancare. Nevasta zamindarului i-a dat o pastaie de bob si-o lipie din tarate de orez.

– Multumescu-ti, prebuna stapana, zise Raj, imbucand. Dar altceva nu se mai afla?

– Mai, mancaule! a tipat zgarcita. N-ai sa mai primesti nimic!

Cand s-au culcat cu totii a patruns Raj in camara unde se pastrau bucatele si-a mancat pe saturate.

Intrand, dimineata in camara, nevasta zamindarului a dat peste o gramada de oase de gaina si peste firimituri dintr-o lipie de grau.

– Priveste! a strigat ea catre zamindar. Flacauasul asta ne-a inghitit azi-noapte bucatele! Ai sa pastrezi oare o sluga ca asta?

– Indata sa pleci din casa mea, nesatulule! a poruncit zamindarul.

– Se cheama ca ma goniti? a intrebat Raj cu blandete. Bine, am sa plec. Dar ingaduie-mi, inainte, asa cum ne-a fost invoiala, sa-ti tai urechea dreapta.

Atunci, amintindu-si invoiala, ofta din greu zamindarul, si zise:

– Pai, nu te gonesc! a marait el, posomorat. Dar n-ai voie sa te atungi de bucate. Pentru pranz gateste-ne azi fazanul cel mai gras.

– Am inteles, stapane! a grait sluga si-a plecat catre cotetul in care se plimbau douazeci de fazani.

Fara a mai sta pe ganduri mult Raj a taiat toti fazanii, l-a ales pe cel mai gras si i l-a dus plocon nevestei zamindarului.

– Sa n-ai nici o indoiala, stapana, asta-i fazanul cel mai gras, a zis flacaul. Ca sa nu gresesc, am taiat toate pasarile, am cantarit-o pe fiecare-n palma si-am ales-o pe cea mai grea.

– Ram, Ram! a gemuit femeia. Pe loc se cuvine sa ne descotorisim de el!

Dar de asta data zamindarul si-a adus aminte de invoiala si a spus:

– Las’ sa duca maine caprele la pascut in padure si sa nu vina acasa toata saptamana.

Afland care-i padurea, in care taranii saraci aduna uscaturi, Raj a manat intr-acolo caprele stapanului. Si-a facut o coliba, asculta, de dimineata pana seara, cantecele vesele ale pasarilor si bea lapte de capra. Daca un taran sarac trecea pe langa el baiatul ii daruia cate o capra, unori, si cate doua. Peste o saptamana, din toata turma ramasese doar un ied. Cantand un cantecel vesel Raj il mana spre casa.

– Unde mi-s caprele, talharule? a strigat zamindarul, dand cu ochii de un singur ied. Am avut o suta de capre una si una! Unde-s?

– Pe toate, milostive stapane, le-a mancat tigrul. Ai avut mare noroc c-am ramas viu eu si cu iezisorul asta!

Auzind de nenorocire si-a zgariat zamindarul fata cu unghiile iar nevasta-sa si-a sfasiat straiele de necaz. Daca s-au mai potolit oleaca femeia i-a spus baiatului:

– Maine, cum se crapa de ziua, culege din livada, jumatate din banane, jumatate din portocale si jumatate din piersici.

– Am inteles, stapana! Totul va fi facut intocmai cum ai poruncit, raspunse sluga, plecandu-se inaintea ei.

Si, inarmandu-se cu un cutit bine ascutit, Raj se urca dimineata in bananier. A taia cate o jumatate din fiec banana si-a zvarlit-o la pamant. Sfarsind, cu bananele, a rezemat scara de portocal si-a taiat cate o jumatate din fiece portocala. Apoi a facut la fel cu piersicile.

Cand s-a ivit in livada zamindarul cel zagarcit a vazut ca toata recolta-i era prapadita. Pe pamant erau imprastiate jumatati de banane, potocale si de piersici, iar celelalte jumatati zaceau spanzurate-n pomi.

– Mars din casa mea! a racnit zamindarul. Ai facut pref o recolta pe care mi s-au dat o suta de rupii! Sterge-o sau te strang de gat!

– V-am implinit porunca si nimic mai mult, a raspuns supusa sluga. Domniile voastre mi-ati poruncit sa tai jumate din poame si-asa am facut. Dar daca ma alungi cu tot dinadinsul eu plec. Numai, inainte de plecare, ingaduie-mi, sa-ti tai urechea dreapta.

– Of, ce tot spui! s-a inspaimantat zamindarul. Acu’ n-am timp sa stam de vorba. Ne-om intelege maine!

Si-a rupt-o la fuga spre casa. Acolo a dat de nevasta-sa si-a zis:

– Hai sa ascundem tot ce-i de mancare si sa fugim la noapte la oras, la ttal tau. Apoi ne vom intoarce si vom trai ca mai’nainte!

– Bine te-ai gandit! s-a bucurat femeia. Asa vom face. Deseara ne pregatim, iar la noapte, cand sluga doarme, o stergem pe nesimtite.

De cu seara si-a pregatit zamindarul o ditai lada, avarat intr-ansa pui fripti, prajituri, tot felul de bunatati si-a asteptat sa se intunece bine. Dar Raj a prins de veste ca zamindarul ascunde in lada d-ale gurii si-a priceput totul.

Pandindu-si stapanul, cand s-a dus la culcare, caci trebuia sa se odihneasca pentru drumul lung, flacaul a ridicat capacul si s-a varat in lada.

La miezul noptii s-au sculat, incetisor, zamindarul si nevasta-sa, s-au imbracat si-au pornit-o la drum. Zamindarul cara-n spinare lada in care era baiatul, pufnea toata vremea si-si certa femeia:

– De ce-ai luat atata mancare? Tare-i greu de dus!

Iar flacaul sedea cuminte-n lada, infuleca intr-una si se simtea ca un domn pe care slugile-l poarta in palanchin.

Curand hotara zamindarul sa faca popas, sa se odihneasca si sa imbuce cate ceva. Ajungand pe un camp, langa o fantana, a lasat jos lada si i-a ridicat capacul. Sluga a tasnit din lada si, adunandu-sipalmele la piept, a zis:

– O, bunii mei stapani! Nu va suparati pe mine! Atat imi sunteti de dragi ca nici o zi nu pot trai fara voi! Uite, de-aia, ca sa nu ma despart de voi, m-am varat si-n lada. Iar, ca sa nu va vina prea greu sa ma purtati, am mancat tot ce era  inauntru de mancare.

– Nu, asa nu mai pot trai! a strigat zamindarul. Taie-mi urechea si piei pentru totdeauna din ochii mei!

Baiatul scoase numaidecat cutitul de la cingatoare, cand nevasta zamindarului il opri si se arunca asupra barbatului ei:

– Cum te vei infatisa inaintea parintilor mei, asa, fara o ureche? Toate nemurile vor rade de tine si-si vor bate joc!

– Ai dreptate! a oftat zamindarul si i-a soptit: Las’ ca-ntr-o ora scap eu de tancul asta!…Ei, sluga, a strigat apoi, e timpul sa ne culcam cu totii! Pregateste-ne, din frunze si crengi, asternuturile!

Daca a pregatit sluga asternuturile a tarat zamindarul un asternut langa fantana si a spus:

– Tu te culci aici, iar noi, langa tine.

Numai ce-au adormit stapanii ca Raj a tras binisor langa fantana asternutul nevestei zamindarului iar pe al sau l-a tarat intr-o parte.

In cel mai intunecos ceas dinaintea rasaritului s-a furisat zamindarul catre fantana, a pipait asternutul si, apucandu-si nevasta, a zvarlit-o in fantana.

– In sfarsit, am scapat de cel ce ne chinuia! a grait el, plin de veselie. Scoala, femeie, si hai sa ne intoarcem acasa! Nu mai am a ma teme ca-mi pierd urechea!

– Cine te chinuia si de cine ai scapat, milostive stapane? a auzit deodata langa el glasul slugii.

Intelegand ce se intamplase s-a luat zamindarul cu mainile de cap si a pornit-o in tacere spre oras. Trebuia acu’ sa-i vesteasca pe parintii nevestei de nenorocire.

Dar Raj stia care-i cel mai scurt drum pan’ la oras. Alergand intr-un suflet la tatal fostei lui stapane i-a spus:

– Stapana m-a trimis. S-a intamplat o nenorocire. Barbatul ei a innebunit si vine-ncoace sa va ucida. Stapana zice:”Roaga-i sa-l lege pe barbatu-meu si sa-i puna douazeci de lipitori la ceafa. Asta-l face sa-si vina grabnic in fire!”.

Graind asa, Raj o lua din nou la picior, in intampinarea zamindarului:

– Stapane! i-a strigat el inca de departare. Am fost la tatal stapanei, care ti-a pregatit o primire pe cinste.

Abia a pus zamindarul piciorul in casa nevesti-si, ca patru slugi vanjoase s-au si napustit asupra-i, l-au legat de maini si de picioare si i-au asezat pe ceafa douazeci de lipitori.

Vazand zamindarul cu cata bucurie ii radea sluga a priceput cine-i pregatise primirea.

– Nemernicule! a racnit el, cu glasul schimbat. Ia-mi urechea si du-te unde stii! Mai bine fara ureche decat sa am de-a face cu un diavol ca tine!

Raj asta astepta. S-a repezit la zamindar, i-a taiat urechea drepata si dus a fost.

Iar zamindarul cel zgarcit a stat cu lipitorile la ceafa pana i-a venit neveasta: spre norocul ei, fantana avea putina apa si trecatorii au putut s-o scoata dimineata.

Iar zamindarul s-a intors acasa asa, fara o ureche.

De atunci, ori de cate ori incerca sa insele un taran, acela zicea:

– Ma duc sa-l chem pe Raj!

Si zamindarul indata fugea in casa si, de frica, punea zavoarele la poarta si la toate usile.

Povestile copilariei – PASARARUL CEL ISTET


PASARARUL CEL ISTET (India)

Un pasarar si-a intins odata, pe o miriste, plasa lui cea mare. Inainte de asfintitul soarelui s-au lasat pe camp o multime de pasari de toate soiurile. Pasararul a tras de franghie si tot stolul a ramas prins in plasa. Dar pasarile erau tare multe si, smucindu-se toate odata, s-au ridicat in vazduh cu plasa cu tot.

Zburau incet pentru ca trebuia sa care si plasa dupa ele. Vazand una ca asta pasararul a prins a le urmari. Uitandu-se-n toata vremea asta catre cer gonea indarjit in urma pasarilor.

Ajungand in sat se izbi de un trecator.

– Unde fugi asa, prietene? l-a intrebat trecatorul.

– Sa prind stolul care mi-a smuls plasa, a raspuns pasararul.

– Ei, dar unde ti-e mintea? s-a mirat trecatorul. Oare nu vezi cat de sus zboara toate la un loc? N-ai sa le mai prinzi niciodata!

– Om vedea, om vedea! a raspuns pasararul, urmandu-si goana.

Cand soarele a coborat spre asfintit au prins a-si cauta pasarile loc de mas (popas).

– Sa zburam catre rau, acolo putem dormi, si-au dat ratele cu parerea. Pe langa rau cresc trestii minunate.

– In crangul de bananieri se doarme mai bine ca oriunde, au spus papagalii.

– Vrem sa dormim in balta! au strigat ibisii. Acolo-s broaste de-a minunea!

– Vrem la rau! Vrem la rau! au strigat unele.

– Iar noi in crangul de bananieri! au spus celelalte.

– Noi vrem in balta! au amintit altele.

Mult au dat din ciocuri dar la nici o incheiere n-au ajuns.

Vazand, la dreapta raul, ratele au tras catre apa; papagalii au luat-o atunci la stanga, catre crangul de bananieri, iar ibisii au pornit inapoi, catre balta.

Dar, numai ce au incetat a se intelege si n-au mai carat plasa intr-o singura latura, plasa a prins a cobora tot mai mult, mai mult si pasarile s-au pomenit, in cele din urma, apasate de greutatea ei, la pamant. Atunci pasararul si-a strans degraba plasa, a pus vanatul pe umar si-a vandut a doua zi la piata toate pasarile.

Povestile copilariei – PROSTII INVATATI


PROSTII INVATATI (India)

Au fost odata, intr-un sat, trei brahmani tare invatati. Citisera mii de telfeloage, invatasera sumedenie de stiinte felurite si se socoteau, de aceea, mai destepti decat toata lumea.

Intalnindu-se ei intre ei, intr-un rand, au spus brahmanii unii catre altii:

– Am invatat toate stiintele, ne pricepem sa savarsim minuni, dar n-am umblat inca niciodata prin tari straine. Nimeni nici nu banuieste pe-acolo ca traiesc pe lumea asta niste invatati de soi ca noi. Oare sa ne fie sortit sa vietuim pana la sfarsitul zilelor laolalta cu taranii astia prosti?

Si, graind astfel, hotarara brahmanii sa-si paraseasca satul de bastina.

Iesind, deci, in zorii zilei din casele lor, au pornit-o catre meleaguri departate si, spre amiaza, s-au intalnit cu un taran.

– Sa-l rugam pe necioplitul asta sa ne conduca peste munti, a zis unul dintre brahmani.

Si-ndata i-a si grait taranului:

– Ai in fata ta trei brahmani invatati. Iti fagaduim sa ne calauzesti peste munti…

Cu multa sfiala si-a dus taranul mainile la frunte si-a dat raspuns:

– O, domni preainvatati, urmati-ma!

Si au pornit.

Curand s-a ivit o poteca de munte si brahmanii au prins a sui in urma taranului. Ajungand ei la marginea padurii, deodata, taranul s-a oprit si a soptit:

– O, domni intelepti, s-o luam printr-alta parte; priviti, colo, sub tufa, doarme un leu!

Un brahman, care mergea inainte, a zis razand:

– Necioplitul asta nu pricepe nici macar ca leul nu doarme, ci-i mort de cine stie cand!

Un alt brahman i-a spus atunci taranului:

– Uite cat de mari ni-s cunostiintele! Indata o sa-l inviem pe leul asta mort.

– Dar de ce? De ce? a strigat taranul. Doar e un leu! Ce nevoie aveti sa-l inviati?

-Ni-i si sila sa dam ascultare cuvintelor badaranului astuia! s-au sumetit brahmanii. De-aia am invatat, ca sa ne tinem cunostiintele sub obroc?

Atunci taranul s-a urcat zorit intr-un copac si de acolo a inceput a holba ochii la minunile brahmanilor.

Iar brahmanii cei invatati l-au insufletit, intr-adevar, pe leu. Deschizandu-si ochii leul s-a ridicat pe labele-i puternice, s-a intins si i-a vazut deodata pe brahmani.

Stapanul muntilor a scos un urlet cumplit, a sarit la brahmanii cei invatati si, de buna seama, i-a facut farame. Iar taranul necioplit a asteptat pana ce leul a plecat la adapatoare apoi si-a vazut cu bine de drum.

Si, iaca, se adevereste ca stiinta, pentru prost, e ca lumina lampii pentru orb!

Povestile copilariei – Vaca din luna si brahmanii cei lacomi


VACA DIN LUNA SI BRAHMANII CEI LACOMI (India)


A trait odata un brahman, si oamenii i-au uitat numele. Si-avea brahmanul o sluga, dar oamenii n-au uitat numele slugii. Ii zicea Nanavati.

Brahmanul iubea banii mai presus de toate. Nanavati iubea florile si copacii mai presus de toate. De dimineata pana seara muncea in gradina brahmanului si, curand, in jurul casei brahmanului inflori o asemenea gradina incat multi oameni de seama din intreaga Indie  veneau sa se desfete aici.

Odata, venind de dimineata in gradina, Nanavati a vazut ca iarba de sub pomi era tavalita si pascuta. Atunci si-a pus gand sa-l afle pe vinovat si sa-l pedepseasca. Asteptand seara s-a ascuns intr-o tufa de sambalu (tufa cu fructe viu colorate) si-a asteptat.

Si, iaca, numai ce se ivi pe cer luna plina ca Nanavati auzi niste pasi. Privi cu luare-aminte din tufa in care se pitise si zari in gradina a vaca mare, alba ca laptele. Calca fara sa se grabeasca si pastea iarba inmiresmaa si zemoasa.

Si-atat de frumoasa era vaca incat Nanavati nu-si putea lua ochii de la ea. Atunci, ca sa n-o sperie, urma sa stea pitit.

Si, nu trecu mult, ca vaca odata-si inalta capul ei mare, se uita la luna si, sub ochi uluiti ai lui Nanavati, prinse a se ridica binisor la cer. Se facea tot mai mica si-n cele din urma pieri cu totul.

In noapte urmatoare Nanavati se ascunse din nou in tufisul de sanbalu. Si, numai ce se ivi luna plina, vaca cea alba se arata din nou in gradina. Ca si data trecuta nu se grabea si pastea iarba dulce si zemoasa. Curand se apropie de tufa de sanbalu intr-atat ca, din ascunzatoarea lui, Nanavati ar fi putut pune mana pe ea.

Dar a trecut cat a trecut si, tot ca in ajun, vaca si-a ridicat capul si-a privit la luna.

„Acu’ zboara in cer!” si-a zis gradiarul si-a tasnit din tufa lui. Era si timpul! Incetisor vaca se ridica in vazduh. Sarind pe cat putea Nanavati izbuti sa i se prinda de coada.

Mult a mai zburat Nanavati! Cu fiece clipa luna se apropia, se tot apropia de el. In cele din urma, cu mare bagare de seama, vaca isi dadu drumul pe luna.

Locuitorii lunei il intampinara pe Nanavati cu nespusa cinste. Mai mult ii erau tare recunoscatori. Vezi ca celor din luna nici prin gand nu le daduse ce strasnica mireasma imprastie florile. Nanavati crescuse asemena flori, incat miroul lor imbatator ajunsese pana-n luna. Si, tragand pe nari mireasma aceea simtisera cei din luna o fericire namaiincercata.

Doua zile a stat Nanavati in luna. Catre seara celei de-a treia zi i-a grait vaca:

– La noapte cobor in gradina lui stapane-tu. Incaleca pe mine si te vei pomeni iarasi pe pamant.

Daca au aflat ca Nanavati ii paraseste i-au adus cei din luna fel de fel de bunatati. Le-a multumit Nanavati noilor lui prieteni si-a strans bunatatile-ntr-un sac si-a incalecat pe vaca.

Si atat de repede a coborat vaca din luna incat Nanavati mai sa nu-si dea seama cum s-a trezit din nou in gradina lui. Era noapte. S-a culcat Nanavati in iarba deasa si-a adormit.

Stapanul lui, brahmanul cel lacom, a iesit dimineata in gradina si si-a vazut sluga dormind; indata a luat un bat si i-a tras cateva pe spinare, strigand:

– Trantore, lenes fara pereche! Unde mi-ai pierit trei zile?

Nanavati a sarit ca fript si-a raspuns:

– Asculta, stapane, sa-ti spun despre nemaipomenita mea calatorie!

Si-a povestit tot ce i se intamplase.

Si-a ascultat brahmanul sluga si tare manios a rostit:

– Minti! Nici un brahman nu s-a dus pan-acu’ in luna. Dara-mi-te o sluga prapadita…Nu te-ai putea apropia macar de luna!

– De ce nu ma crezi, stapane,gusta atunci, rogu-te, din bunatatile astea. Mi le-au daruit cei din luna.

Daca a gustat brahmanul din daruri, indata a crezut cuvintele slugii. Pe pamant, din asemenea bunatati, nici macar maharajahul nu gustase. Si brahmanul a spus:

– Vreme de trei zile ti-ai parasit indatoririle de sluga. Drept pedeapsa am sa-ti iat sacul cu bunatati.

Si, insfacand darul celor din luna, a intrat cu el in casa.

Era acest brahman nu numai lacom ci si laudaros. Si de aceea l-a chemat pe un vecin, brahman si el, si l-a ospatat cu bunatatile aduse din luna.

– Mananca, rogu-te, i-a vorbit gazda. Iar maine povesteste-le tuturor ce bunatati ai mancat la mine. Nimeni pe pamant, afara de noi, n-a gustat din astfel de bucate!

Atat de lacom s-au napustit cei doi brahmani asupra darurilor din luna incat au golit curand sacul. Iar oaspetele a prins a-l ocara atunci pe Nanavati:

– Bine a zis cine a zis ca pana si-n cer prostul tot prost ramane! Oare sluga ta nu putea lua doi saci plini cu bunatati?

Stapanul lui Nanavati a spus:

– Vom zbura si noi in luna. Sa facem de paza in gradina si numai ce va incepe vaca a se inalta ca eu ma voi prinde de coada ei iar tu de picioarele mele. Si amandoi vom merge in luna.

– Laudat fii, inteleptule! a raspuns oaspetele, plecandu-se adanc.

Daca s-a lasat seara, s-au ascuns brahmanii in tufis, si-au asteptat. Indata ce luna a luminat pamantul s-a ivit in gradina si vaca cea alba. Pascand iarba si frunze s-a apropiat domol de cei doi brahmani. In cele din urma s-a oprit langa tufa de sambalu si a inceput sa manance poamele copate.

Cand s-a saturat a ridicat capul si-a privit catre luna. In clipa aceea stapanul gradinii s-a ivit langa ea. A prins-o de coada si-ndata a simtit ca picioarele i se desprind de pamant. Nici al doilea brahman nu s-a lasat mai prejos. S-a agatat de picioarele celuilalt si s-a pomenit si el ridicat in vazduh.

Asa au pornit catre luna, brahmanul cu gradina agatat de coada vacii, brahmanul oaspete, de picioarele celui dintai. Si, ajungand pe la inaltimea himalaiei, a intrebat deodata brahmanul oaspete:

– Cinstite prietene, n-au uitat cumva sacul pentru bunatati?

– N-am uitat, fireste! a raspuns brahmanul cu gradina.

– Dar e de ajuns de mare? a intrebat din nou brahmanul oaspete.

– De ajuns, de ajuns! l-a linistit brahmanul cu gradina.

– Si, totusi, cam ce marime are?

– Iac-asa! a strigat stapanul gradinii si, uitand ca se tine de coada vacii, si-a desfacut bratele.

Iar, de buna seama, indata ce-a scapat coada din maini, atat stapanul gradinii cat si vecinul lui s-au pravalit cu cea mai mare iuteala.

Din fericire nu s-au facut bucati. Au cazut brahmanii intr-o balta murdara si puturoasa si-au ramas in balta aceea, ingropati pan’ la gat, cat a fost noaptea de lunga. Dimineata i-au vazut niste oameni si i-au scos din balta…

Asa ca n-au avut brahmanii fericirea de a merge pe luna.

Dar de atunci vaca nu s-a mai ivit niciodata in gradina brahmanului cel lacom.





Povestile copilariei – DRAGOSTEA DE MAMA


Iata o poveste despre importanta unei lectii de viata data de mama. Prima si cea mai importanta sau una din multele?!

Saraca mama!

DRAGOSTEA DE MAMA (Coreea)

De mult, de mult traia intr-un sat, nu departe de Keson, o familie de tarani saraci. Barbatul muncea pe ogorul vecinului, care era putred de bogat, femeia cocea painisoare de orez si le vindea. Asa traiau, innodand cu greu capetele.

Si-aveau un baiat, Han Sek Bon, la care tineau mai mult decat tineau la viata. A trait in pace familia pana s-a abatut asupra-i o nenorocire: tatal vazu greu bolnav si a murit.

Murind, i-a spus insa femeii:

– Fa in asa chip ca feciorul nostru sa poata invata. Atunci il va cinsti toata lumea.

Iar mama i-a fagaduit sa-i implineasca cea din urma dorinta sotului ei.

Cand Han Sek Bon a implinit sapte ani, mama i-a spus:

– E timpul sa-mplinim dorinta tatalui tau; va trebui sa inveti zace ani de zile. Vei cunoaste-n vreme asta mii si mii de hieroglife, vei invata cele mai frumoase stihuri, vei patrunde stiinta vracilor si vei citi cartile filozofilor. Dupa aceea vei putea da examen la Seul si vei ajunge un invatat, cum a dorit tatu’ tau.

A plecat Han Sek Bon la Keson sa invete si mama a ramas singura in casuta ei. Nimeni nu cocea in sat paini de orez mai bune decat ea. Erau gustoase si aratoase totodata, mereu netede si pufoase. Si toti vecinii-si cumparau de aceea painea de la ea.

Nu era seara ca mama sa nu se gandeasca la fiul ei. I se ura fara el, se-ntrista si plangea. Noaptea socotea cati ani, cate luni si cate zile aveau sa mai treaca pana sa-si vada din nou feciorul drag.

Dar multe zile ramasesera pana la intalnirea dorita.

Si, iaca, auzi, intr-o seara, zgomot de pasi pe langa micuta-i cibi. Deschise usa si-si cunoscu feciorul.

A vazut mama ca-i istovit de drumul lung si-a vrut sa-i sara de gat, sa-l stranga la piept. Dar n-a facut asa. Nu i-a zambit macar ci doar l-a intrebat:

– De ce te-ai intors inainte de vreme? Ti-ai insusit oare tot ce trebuia sa-ti insusesti si exti pregatit de examen?

Han Sek Bon nu se astepta la o atat deaspra primire. A plans si a spus:

– Am strabatut pe jos un drum de zeci si zeci de li si n-am mancat nimic de ieri dimineata. Da-mi ceva de mancare si-ti voi povesti totul.

Vai, cum ar fi vrut sa-l imbratiseze mama, sa-l sarute, sa-i dea ce avea mai bun in casa si sa-l culce! Dar n-a facut nimic din toate astea ci l-a intrebat din nou:

– Ti-ai insusit oare toata invatatura pe care trebuia sa ti-o insusesti in zece ani?

Feciorul a raspuns:

– Am invatat tot ce aveam de invatat in zece ani si de aceea m-am intors mai devreme acasa.

– Ia atunci pensula, tus, hartie si scrie cele dintai zece hieroglife, i-a spus mama.

Daca a scos el tusul si pensula din saculetul ce-i atarna la cingatoare, a stins mama flacara opaitului si-a grait:

– Ai sa scii pe intuneric, in timp ce eu am sa coc niste painisoare.

Dupa o vreme mama a spus:

– Gata painisoarele!

Si, graind asa, a aprins iar opaitul. Han Sek Bon i-a aratat maica-si ceea ce scrisese. Hieroglifele iesisera, pe intuneric, urate si de marimi felurite.

Atunci mama a spus:

– Priveste-mi painisoarele!

Le-a privit Han Sek Bon. Erau netede, curate si aratoase, tot atat de curate de parca mama le-ar fi copt pe lumina.

Iar mama i-a pus mana pe umar si i-a spus:

– Inapoiaza-te la Keson si nu veni acasa decat atunci cand vei sti in chip desavarsit tot ce se cuvine sa stii.

S-a rugat Han Sek Bon:

– O, ingaduie-mi sa raman barem pana dimineata! Am venit incoace cale de multe zile si de nopti fara a face nici un popas si n-am puterea sa-nfrunt din nou un drum atat de lung.

– N-ai timp pentru odihna! i-a raspuns mama cu asprime. Iaca niste painisoare, ai merinde pentru drum, du-te cu bine!

A plecat Han SekBon si plangea amar. I se parea ca maica-sa e nedreapta si cruda cu el, ca nu-l mai iubeste dupa anii pe care-i traise la Keson.

Dimineata a dezlegat naframa in care se aflau painisoarele si din nou a vazut ca painisoarele coapte pe intuneric erau desavarsite, toate deopotriva, toate deopotriva!

Si atunci, pentru cea dintai oara, Han Sek Bon, isi spuse:”Mama si-a putut face bine munca si pe intuneric, iar eu nu. Inseamna ca pe toate le face mai bine decat mine!”.

Gandind asa, Han Sek Bon s-a grabit catre Keson…

Si-au mai trecut cinci ani si intr-o seara mama a auzit din nou zgomot de pasi pe langa micuta-i cibi. A deschis usa si din nou si-a vazut feciorul. han Sek Bon si-a intins mainile spre ea, dar mama l-a intrebat:

– Ai invatat tot de-ai venit acasa?

– Tot, i-a raspuns el.

Si, scotand din saculet hartie, tus si pensula, a stins opaitul.

Peste zece minute a spus:

– Poti aprinde opaitul!

Mama a facut lumina si s-a apropiat de feciorul ei. Avea inainte o coala de hartie de hieroglife. Toare erau limpezi deopotriva, frumoase deopotriva.

Atunci a spus mama:

– Cum te-am mai asteptat, baiete! Ce dor mi-a fost! Lasa-ma sa te privesc, lasa-ma sa te strang la piept!

…Au trecut anii si Han Sek Bon a ajuns invatat vestit. Dar cand elevii il intrebau cum de ajunsese atat de invatat, Han Sek Bon raspundea:

– Dragostea mamei m-a invatat sa nu ma crut, si sa fac bine si cinstit ce fac. Iar cele ce face bine si cinstit tot ce face poate ajunge tot ce doreste.

Povestile copilariei – „GandBun si GandRau”


Am tot plimbat, de la bunica la mama si de la mama la mine, o carte de povesti orientale. Am citit-o doar eu de cateva ori pana s-au rupt pagini multe. Astfel ca azi am doar o carticica cu cateva povestioare, nu sunt putine, dar nici multe, pe care mi-ar placea s-o scriu aici pe blog, sa ramana si altora sa citeasca.

M-a surprins faptul ca nu se gaseste nicaieri pe acest vast web. Si chiar sunt mai bune decat orice poveste am citit. Au o morala, vorbesc despre virtuti pe care lumea le-a uitat sau doar le-a ascuns undeva in adancul spiritului. Povestile sunt, nu numai pentru copii, ci si pentru adulti totodata.

Voi scrie cate o poveste pe rand si, daca cineva le recunoaste, sa-mi dea de veste. Tare mi-as dori sa le recuperez si pe cele care lipsesc.


GAND-BUN SI GAND-RAU (India)


Se stie de mult ca, pe cel ce nazuieste la moartea unui prieten, il paste nenorocirea.

Intr-un sat traiau doi oameni, Dharmbudhi, ceea ce inseamna GandRau, si Papabudhi, adica GandBun.

Si iaca, GandRau i-a spus odata vecinului sau GanBun:

– Am citit eu in carti ca viata omului n-are rost daca el nu cunoaste obiceiuri straine, limbi straine, daca a imbatranit fara a vedea orase si asezati straine…

– Cam asa am auzit si eu ades, a dat cuvantul GandBun.

– Pai daca-i asa, s-a bucurat GandRau, hai sa ne luam ramas bun chiar acum de la parinti si sa plecam in tari straine. Si vom imparti pe din doua tot ce vom castiga printre straini.

Zis si facut. In zorii zilei si-au luat ramas bun de la cei ce le erau mai apropiati si-au pornit catra soare-apune, spre tari straine.

Mult au ratacit pe meleaguri necunoscute! Pe unde s-au dus, GandBun a gasit de lucru si oamenii l-au hranit si i-au platit munca lui. Cat despre GandRau acesta toata vremea se prefacea bolnav, nu facea nimic si nici n-a invatat ceva.

Si, iaca, daca a adunat GanBun un sac de banet, a grait GandRau:

– Prietene, nu mai pot trai departe de meleaguriel mele. Sa ne intoarcem la casele parintilor nostri!

– Ma-ntorc cu bucurie, i-a raspuns GandBun. Mai bine-i acasa in nevoi, decat multumit printre straini.

Si, graind asa, s-au indraptat spre casa.

Ajungand aproape de satul lor, a spus GandRau:

– Draga prietene, asa vrea sa te rog ceva, dar tare mi-i rusine sa-ti spun ce.

– Daca-mi esti prieten n-ai de ce te rusina, i-a raspuns GandBun. Nutresti oare ganduri rele impotriva cuiva?

– Oh, nu! dadu GandRau cuvant. Iaca ce voiam sa-ti spun: ma rusinez ca ma intorc acasa fara bani, in vreme ce tu ai un sac cu arginti. Ascunde-ti banii undeva ca nimeni sa nu stie de ei.0

– Bine, a zis GandBun. Iaca tine o suta de rupii, uite ca tot o suta de rupii imi iau si eu, iar pe celelalte ajuta-ma sa le-ngrop la radacina stejarului de colo. Om lua fiece luna cate zece rupii si banii ne-aor ajunge pentru multa vreme…

Si GandBun si-a ingropat averea la radacina copacului.

In aceeasi noapte s-a furisat GandRau in padure, a gasit copacul si-a furat banii.

Au trecut cateva zile si un cunoscut de-al lui GandBun a venit la el, spunandu-i tare mahnit:

– O, GandBun, mi s-au imbolnavit femeia si copilul! Ajuta-ma! Da-mi niste bani sa-l pot plati pe vraci…

Ducandu-se GandBun in padure s-a indreptat catre locul cunoscut, dar nici un ban nu se mai afla acolo. A priceput imediat cine-i furase banii, a dat o goana pana la GanRau si-a prins a-l mustra:

– Oare nu ti-e rusine? Ai ajuns un hot vrednic de dispret!

Dar ticalosul de GanRau nu s-a aratat miscat si-a strigat asa incat toti sa-l poata auzi:

– Tu, tu esti cel care mi-a furat banii! Acu’ pe loc sa-mi dai jumatate din ce era in sac!

– Hotule! a spus GanBun din nou. Oamenii te vor dispretui ca pe un necinstrit!

– Tu esti hot! Da-mi banii! a strigat GandRau.

Certandu-se astfel, s-au dat in judecata, fiecare invinuindu-l pe celalalt de hotie.

Atunci judecatorul a spus:

– Doar unul si atotputernicul Brahma poate sti care-i vinovatul si de partea cui e dreptatea. Va trebui sa va supunem incercarii focului. Voi porunci sa se puna in palma fiecaruia dintre voi cate un fier inrosit in foc si cel care va tipa cel dintai va fi hotul.

S-a inspaimantat GandRau si-a grait:

– Am martor ca GandBun a furat banii. Zeul ce locuieste instejar a vazut ca GandBun a furat banii.

Atunci judecatorul a zis:

– E prea tarziu sa mergem acu in padure. Dar maine-n zori de zi sa va aflati amandoi la poalele stejarului, caci acolo voi lamuri cerata dintre voi.

Si, insotit de oameni, judecatorul s-a indreptat de dimineata catre stejarul din padure. Toti erau acolo numai GanRau nu.

Atunci judecatorul a spus:

– Aflam noi adevarul si fara el.

Si graind asa, si-a indreptata fata catre stejar si a intrebat cu glas tare:

– O, zeu al padurii! Spune-ne cine a furat banii: GandBun sau GandRau e hotul?

Si toti au auzit atunci cum copacul a raspuns, vorbind raspicat:

– GandBun e hotul!El a dezgropat banii!

Auzind cum vorbeste copacul, intr-atat s-au mirat cu totii, incat au si uitat de GandBun. Iar GandBUn a tras in vremea asta catre stejar un vreasc, l-a varat intr-o scorbura si i-a dat foc. Indata s-a auzit un racnet strasnic si GandRau a sarit din stejar cu hainele aprinse.

Cu totii au priceput atunci ca se varase in scorbura si se daduse drept zeul padurii. S-a incruntat judecatorul si a voit sa-l azvarle pe GandRau in scorbura aprinsa, apoi s-a indurat insa si-a grait:

– Chiar azi, si nu mai tarziu de amiaza, ai sa aduci banii furati de la GandBun. Si tine minte: daca pana la asfintitul soarelui n-ai plecat pentru totdeauna din sat am sa poruncesc sa fii spanzurat de stejarul asta.

La amiaza ticalosul ii aduse lui GandBun toti banii. Cand soarele prinse a scapata se grabi s-o stearga ca nu cumva judecatorul sa dea ochii cu el. GandRau pusese-n cap sa plece din nou in tari straine. Drumul trecea prin jungla si, cand mincinosul ajunse in dreptul unei paduri de bambus, un tigru se ivi din hatis si-l hali pe loc.


Cu cheia de gat (jocurile copilariei…partea a treia)


1.TOMANAP

2.SPANZURATOAREA

3.X & O

4.TARA, TARA, VREM OSTAS!

5.BATISTUTA

6.ORAR MENSTRUATIE

7.MA IUBESTE, NU MA IUBESTE

8.CRIZANTEMA

9.PASAREASCA

10.TELEFONUL FARA FIR

11.FAZAN

12.MIMA

13.DE-A V-ATI ASCUNSELEA

14.FLORI, FETE SAU BAIETI

Primele jocuri le gasiti aici si aici.

15.ELASTICUL

Se juca cu 3 copii. Elasticul era inconjurat de picioarele a doi dintre ei. Un al treilea sarea la elastic. Se faceau diverse scheme la sarituri. De la 1 la 10. Si se incerca ca acestea sa fie executate bine. Altfel venea urmatorul la rand.  Cei doi care tin elasticul trebuie sa stea cu picioarele departate in prima faza, apoi, cu ele apropiate si pe un picior. Apoi elasticul era ridicat la nivele mai inalte si se repetau toate schemele de la 1 la 10.

La 1, se sarea cu ambele picioare intre corzile elasticului.

La 2, se sarea cu picioarele de fiecare parte a elasticului, pe stanga si pe dreapta (coarda elasticului era intre picioare).

La 3, se sarea ca la 2, insa la a treia saritura trebuia ca ambele corzi sa fie intre picioare.

La 4, se incerca aducerea elasticului sub un picior, lasandu-l pe celalalt sub coarda de elastic. Se sarea pe ambele corzi la fel.

La 5, 6, 7, 8, 9 si 10 se faceau combinatii cu cele de mai sus. Cine isi mai aminteste poate sa treaca in revista toate combinatiile aici.

***

16.RATELE SI VANATORII

O gramada de copii stau la centru, adica ratele. De o parte si alta a gramezii de rate stau doi copii, adica vanatorii. Cei doi vanatori trebuie sa loveasca cu o minge in rate. Cel care este atins iese din joc. Ultimul copil (din rate) care ramane trebuie sa isi spuna varsta. Unul din vanatori va lovi cu mingea de atatea ori cat e varsta acestuia. Daca-l atinge, primul copil iesit din joc si ultimul, vor deveni vanatori, iar daca nu a reusit, atunci se aleg din grupul ratelor doi vanatori. Cred ca asa era. 🙂

***

17.LAPTE GROS

Se alegea un copil care statea cu capul sprijinit de o proptea, un perete, ceva. Apoi se tragea la sorti cine se aseaza in pozitia „capra” 🙂  si cine sare pe ei. Cand se sarea se striga tare „lapte groos”. E distractiv caci nu stii daca cel care sta capra poate sa il sustina si cad amandoi sau doar cel de-a sarit.

***

18.BABA OARBA

Copiii se aseaza in cerc. Conducatorul jocului alege un copil pe care il leaga la ochi si il invarte. Apoi copilul trebuie sa ghiceasca pe cine a prins. Se continua jocul cu urmatorul copil.

***

19.STICLUTA CU OTRAVA

Se strang mai multi copii. Unul este ales sa fie ‘sef’, acela spune „sticuta, sticluta cu…” (de exemplu: cu apa). Daca zice „sticluta, sticluta cu otrava”, atunci toti copii trebuie sa fuga, iar cel care este prins este ales „sef”.

(sursa aici)

***

21.FRUNZA

Pentru acest joc este nevoie de minim 4 jucatori (2 in fiecare echipa, numarul maxim este limitat numai de dimensiunea careului :D.Scopul jocului este sa reusesti sa iesi afara fara sa pasesti in afara careului desenat.Se deseneaza cu creta un careu pe asfalt.

(sursa aici)

***

OMUL NEGRU

Dintr-un grup se alege „Omul Negru”.

El va sta la distanta de grup si va avea un sfetnic cu care va stabili o ora de ex ora 3. Sfetnicul face parte din grup si canta impreuna cu ceilalti copii cu care se tine de mana si se roteste incet in cerc: „Bate ceasul ora 1/Omul Negru n-a venit; Bate ceasul ora 2/Omul Negru n-a venit; Bate ceasul ora 3…Omul negri a venit”. Cand sfetnicul striga „Omul negru a venit” trebuie ca toti copiii sa-si de drumul de maini si sa fuga sa nu fie prinsi de Omul negru. Cine este prins ii i-a locul.

(sursa aici)

***

PODUL DE PIATRA

Podul de piatra s-a daramat
A venit apa si l-a luat
Vom face altul pe rau, in jos
Altul mai trainic si mai frumos

In timpul cantecelului, doi copii care stau fata in fata isi tin mainile impreunate si ridicate formand un pod. Ceilalti copii trec pe sub „pod”(manutele celor 2 copii) cantand. In clipa in care ultimul cuvant din cantecel va fi pronuntat(cuvantul frumos in cazul nostru) cei 2 copii vor lasa mainile in jos , prinzand copilul care trecea pe sub pod in bratele lor. Acel copil nu va mai trece pe sub pod, va sta in spatele unuia dintre cei 2 copii si va astepta pana cand toti ceilalti copii vor fi prinsi si vor face farte din zidul podului.(asezandu-se alternativ de o parte si de alta in spatele copiilor).

(sursa aici)

***

RANDUNICA MUTA-TI CUIBUL

Copiii se grupeaza cate doi, fata in fata, tinandu-se de maini. Se formeaza mai multe astfel de grupuri. In mijloc se afla un al-III-lea copil pe post de „randunica” (cei 3 formeaza cuibul cu randunica in el). Un copil desemnat ramane in afara acestor „cuiburi cu randunele”. Cand conducatorul jocului (educatorul, invatatorul) striga:”randunica muta-ti cuibul” toate randunelele isi schimba cuibul astfel copilul ramas afara isi va gasi un cuib si un altul va ramane fara, astfel incat va trebui sa-si gaseasca un altul la urmatoarea strigare.

(sursa aici)

***

SCAUNELE

Se numara cati copii sunt si se aranjeaza scaunele in asa fel incat un copil sa ramana fara scaun.copii se invart in jurul scaunelor si danseaza.cand musica se opreste trebuie sa se aseze pe scaun.cel care ramane in picioare iese.Cand iese un copil din joc se mai scoate un scaunel si tot asa pana ramane un singur „invingator”.

(sursa aici)

***

TARANUL E PE CAMP

Jocul e bazat pe versurile cantecului de mai jos, incepe cu un copil care va alege un partener din grupul celorlalti copii ca avand rolul nevestei la sfarsitul primei strofe, acest partener alege la randul sau un copil cu rolul din urmatoarea strofa cantata si tot asa pana la sfarsitul cantecelului.Se va forma un sir de copii care se tin de mijloc unul pe altul gen trenulet imaginar, canatand si dansand in forma de cerc.

Taranul e pe camp
Taranul e pe camp
Ura, draguta mea
Taranul e pe camp

El are o nevasta
El are o nevasta
Ura, draguta mea
El are o nevasta

Nevasta un copil
Nevasta un copil
Ura, draguta mea
Nevasta un copil

Copilul o dadaca
Copilul o dadaca
Ura, draguta mea
Copilul o dadaca

Dadaca un pisoi
Dadaca un pisoi
Ura, draguta mea
Dadaca un pisoi

Pisoiul prinde soareci
Pisoiul prinde soareci
Ura, draguta mea
Pisoiul prinde soareci

Si soarecii la branza
Si soarecii la branza
Ura, draguta mea
Si soarecii la branza

Si branza la butoi
Si branza la butoi
Ura, draguta mea
Si branza la butoi

Butoiul la gunoi
Butoiul la gunoi
Ura draguta mea
Butoiul la gunoi

Taranul sa-si aleaga
Taranul sa-si aleaga
Ura, draguta mea
Taranul sa-si aleaga

(sursa aici)

***

FRIPTA

Se joaca in grup.

Unul din copii va fi cel care va trebui sa ghiceasca cine l-a fript. El va sta cu o mana la ochi si cu cealalta la spate, cu palma spre exterior si va spune: „bzzzzzzzzzzzzzzz” pana unul din copii ii va da cu palma peste palma de la spate. Apoi el trebuie sa ghiceasca cine a fost. Totul se repeta pana ghiceste, iar persoana ghicita ii va lua locul la fript:).

(sursa aici)

Cu cheia de gat (jocurile copilariei…partea a doua)


(sursa poza aici)

Iata si continuarea, care s-a lasat asteptata cam multicel, la jocurile copilariei. Pe alocuri am adaugat texte din surse diverse. O sa incerc sa fac cate un up-date la fiecare joc, adaugand cate un link catre un joc virtual reprezentativ al genului descris.

1.TOMANAP

2.SPANZURATOAREA

3.X & O

4.TARA, TARA, VREM OSTAS!

5.BATISTUTA

6.ORAR MENSTRUATIE

7.MA IUBESTE, NU MA IUBESTE

Primele jocuri le gasiti aici.

8.CRIZANTEMA

Un joc pe hartie menit sa codifice textul. Il foloseam ca sa ne ascundem de colegi sau de profesori.

Cuvantul in sine era util acestei codificari pentru ca nu contine nici o litera dublata, si sunt exact zece litere, fiecareia ii atribuiam cate o crifra, cronologic, de la 1 la 10 (zecele se transforma in 0). Astfel ca aveam:

C   R   I   Z   A   N   T   E   M   A

1   2   3   4   5   6    7   8    9    0

Iar fiecare litera din crizantema era inlocuita cu o cifra in cazul in care te apucai sa scrii un text pe un biletel.

De exemplu:

18   F513? (adica „ce faci”?)

Puteti sa va jucati in voie. E minunat jocul. Ajungeam sa stim pe de rost corespondentul fiecarei litere din CRIZANTEMA. 😉

***

9.PASAREASCA

la fel ca si CRIZANTEMA avea scopul unei codificari, dar de data aceasta, al vorbirii.

In momentul vorbirii fiecare silaba a cuvantului se dubleaza, iar in locul consoanei din silaba dublata, se adauga P.

CE-PE FA-PA-CI-PI TU-PU?

Have fun!

***

10.TELEFONUL FARA FIR

Aceste joc este de preferat sa fie jucat cu mai multi copii. Primul copil din sir ii sopteste celui de-al doilea un cuvant, al doilea sopteste urmatorului la rand cuvantul si tot asa pana se termina sirul. Ultimul trebuie sa spuna tare cuvantul iar primul confirma sau nu. Distractia intervine cand se dezvaluie cuvantul care, de regula, nu seamana cu ce a soptit primul din sirul de copii.

***

11.FAZAN

Este un joc foarte cunoscut care dezvolta limbajul si memoria, contribuind la formarea retelelor neuronale axo-dendritice.
Jocul incepe cand unul din participanti spune in gand alfabetul. Unul din ceilalti jucatori spune „stop” si litera la care a ajuns cel ce spune alfabetul, este litera cu care v-a incepe cuvantul. Se spune un cuvant format din cel putin 3 litere iar urmatorul trebuie sa formeze un alt cuvant a carui primele 2 litere sa fie identice cu ultimele 2 litere a cuvantului spus anterior.
Exemplu : prima litera C – castraveteterenenciclopedieiepurerestaurant.
In clipa cand un jucator nu mai stie sau nu mai poate sa construiasca un cuvant cu silaba primita, el este F. (In exemplu, nu exista cuvant care incepe cu „nt”, asa ca urmatorul jucator e „F” si ramane o tura afara.
) Fiecare jucator are dreptul la 5 greseli, acumuland pe rand literele de penalizare A, Z,A, N, dupa care iese din joc, purtand binemeritata denumire de FAZAN.
Nu se folosesc nume proprii si nici cuvinte de legatura. Nu se repeta cuvintele in cadrul aceluiasi joc.

(sursa aici)

***

12.MIMA

Mima se joaca adeseori in familie sau in cadrul petrecerilor, pentru a-i tine pe participanti atenti si antrenati.

Iata de ce vei avea nevoie:

– un cronometru sau un ceas pentru a contoriza timpul fiecarei echipe

– un pix si o hartie pentru a tine scorul

– foi pe care se vor scrie cuvintele/propozitiile/numele

– un arbitru neutru

Scopul jocului este ca participantii sa exprime un cuvant / o idee / un citat / numele unei persoane, al unei carti sau show tv in cel mai scurt timp cu putinta. Jucatorii se impart in doua echipe.

Subiectele mimei pot fi scrise pe foi in doua moduri: fie in avans (si atunci o persoana nu va juca pentru ca va sti raspunsurile) sau una dintre echipe scrie subiectele pentru cealalta echipa si invers.

Pentru inceput, fiecare echipa isi alege un conducator. Conducatorul este cel care va mima iar echipa sa trebuie sa ghiceasca ce mimeaza el. Conducatorul nu are voie sa isi foloseasca vocea in vreun fel si nu poate arata cu degetul inspre vreun obiect pentru a veni in ajutorul echipei sale. Procesul ghicirii incepe in secunda in care incepe mima propriu-zisa.

Membrii echipei pot spune in orice ordine ce cred ei ca se mimeaza. Daca unul dintre membri ghiceste ceva corect conducatorul poate arata inspre el si da din cap in semn de afirmare.

Daca echipa ghiceste raspunsul inainte de expirarea timpului persoana care a ghicit ultima parte a raspunsului devine conducator si mimeaza in continuare, altfel este randul celeilalte echipe.

La fiecare raspuns corect dat o echipa primeste un punct; jocul poate continua pana cand una dintre echipe acumuleaza 10 puncte, spre exemplu. O alta modalitate de a juca mima este ca fiecare echipa sa ghiceasca un numar anume de subiecte iar arbitrul cronometreaza timpul in care se ajunge la raspuns. La sfarsit, echipa cu cel mai mic timp total castiga.

(sursa aici)

***

13.DE-A V-ATI ASCUNSELEA

Cativa copii, minim 3, se ascund de cel care sta la numaratoare. Cel care sta la numaratoare este obligat sa se aseze cu spatele la ceilalti, eventual sa-si ascunda privirea, pentru a nu vedea unde se ascund, si numara pana la o cifra pe care au decis-o toti de comun acord. Cand termina de numarat se va duce sa-i caute. Primul gasit va sta la numaratoare la tura urmatoare. Imi amintesc ca trebuia sa-i gasesti si sa fugi la locul unde te-ai asezat la numarat si sa atingi cu palma in semn ca l-ai gasit primul. Daca atingea locul cel gasit nu se mai considera a fi urmatorul la numaratoare. Si atunci ii cautai si pe ceilalti.

***

14.FLORI, FETE SAU BAIETI

Se poate juca cu 3 sau mai multi copii, cu mai multi e mai distractiv. Se aleg doi copii care se despart de ceilalti si se gandesc la un numar de la 0 la 10. Se reintorc la ceilalti si asteapta ca ceilalti sa ghiceasca numarul. Cine a ghicit-o poate alege o categorie dintre nume de flori, fete sau baieti sau alte categorii (masini, prajituri, actori etc.).Cei care au ales numarul se duc sa aleaga doua nume din categoria aleasa si dintre astea doua va trebui sa aleaga una cel care a ghicit numarul. Numele ales ramane cu el/ea sa se gandeasca la un alt numar.

(sursa aici)

Cu cheia de gat (Jocurile copilariei…)


Melancolia copilariei m-a coplesit azi. M-am rasturnat pe canapea cu caietelele mele cele prafuite. M-am decis sa le rasfoiesc alaturi de Buburuza. Am ras si am plans. Poate ca citeam si din Oracolul cel drag daca nu mi l-ar fi smuls si rupt in bucatele un coleg de prin scoala generala. Dar il pastrez in amintirile stocate pe „hard”.

Si iata ce gasisem prin „dulapul” cu amintiri, adica prin caietele mele cele vechi.

1.TOMANAP

Eram, pur si simplu, indragostita de TOMANAP. Mai stiti cum se juca?

Completam un tabel. Cu sapte coloane, aferente ficarei litere din denumirea jocului. Fiecarei litere ii corespundea o definitie, respectiv lui T, tari, O, orase, M, munti, A, ape, N, nume proprii, A, animale, P, plante.Iar linii…fara numar. Fiecare jucator isi desena si completa separat acest tabel. Apoi unul din grupul de jucatori se decidea sa spuna in gand tot alfabetul iar altul ii spunea sa se opreasca si ne dezvaluia litera la care ajunsese. Cu acea litera trebuia sa scrie in tabel fiecare o denumire de tara, oras, munte samd. Dupa ce terminau toti de completat se confruntau rezultatele. Si era castigator cel care completase corect cele mai multe din denumirile respective.

Iata cum ar fi aratat tabelul:

TARI

ORASE

MUNTI

APE

NUME

ANIMALE

PLANTE

Austria

Atena

Alpi

Arges

Andrei

Arici

Aloe

Daca s-ar fi ajuns la litera A tabelul ar trebuit sa arate asa.

Oricum s-ar fi terminat jocul, erai castigator prin simplul fapt ca invatai chestiuni de cultura generala.

***

2. SPANZURATOAREA

Cred ca nu exista om care sa nu cunoasca acest joc. Sunt doi jucatori. Unul dintre ei se gandeste la un cuvant, posibil cat mai complicat si greu de descoperit, si va nota pe o hartie prima si ultima litera a cuvantului, lasand spatii liniate intre cele doua exact cat sa cuprinda toate literele lipsa. Celalalt jucator trebuie sa ghiceasca literele cuprinse intre cele doua deja dezvaluite. Spune cate una pe rand. Iar pentru fiecare gresita Daca cele doua litere stiute sunt cuprinse si printre cele necunoscute se adauga unde este cazul. Pentru fiecare greseala cel care trebuie sa ghiceasca este penalizat desenandu-se, rand pe rand, cu liniute si cercuri, un omulet atarnand de o spanzuratoare. Cand va fi terminat desenul , se considera ca cel care a pierdut e spanzurat.

Mai este si varianata in care unul deseneaza doar spatiile lipsa prin liniute fara a dezvalui prima si ultima din litere, iar celalalt trebuie sa ghiceasca cuvantul treptat, enumerand literele (nu neaparat in ordine ci la intamplare) din alfabet.

Iata aici, pentru cei melancolici ca mine, spanzuratoarea.

***

3. X SI O

Si acesta eu un joc celebru.

Se deseneaza un tabel 3/3 (3 linii, 3 coloane) unde, cei doi jucatori, vor completa pe rand, in functie de cum au ales la inceputul jocului, cu X si O. Ideea este ca unul din acestia sa aseze, de exemplu X-ul in asa fel incat sa se formeze o linie completa, o coloana sau o insiruire de X pe diagonala.

Uite un joc de X si O aici.

***

4.TARA, TARA, VREM OSTAS!

Iata cum se joaca:

Se formeaza doua echipe care stau asezate una in fata celeilalte. Copiii din fiecare echipa trebuie sa isi prinda bratele strans. Si se incepe jocul prin strigarea: „Tara, tara, vrem ostas!”, de catre una din echipe. Cealalta va intreba:”Pe cine?”. I se va raspunde. Iar persoana aleasa trebuie sa sparga randul din echipa adversa. Daca reuseste ia cu el inapoi un copil. Daca nu va ramane in echipa adversa. Echipa cu un singur copil pierde.

Un joc care se presupune ca este varianta noastra se afla aici.

***

5.BATISTUTA

Se aduna intr-un cerc mai multi copii, iar unul se invarte in jurul lor fluturand o batistuta, cantand:

Am pierdut o batistuta
Ma bate mamica
Cine-o are sa mi-o deie
Ca-i sarut guritaBatista-i parfumata
Se afla la o fata
La o fata frumoasa
Pe care o iubescApoi cel din afara cercului aseaza batista in spatele unuia din cercul format (cei din cerc stau cu ochii inchisi in acest timp) si sunt rugati sa deschida ochii. Cel caruia i s-a pus batistuta la spate trebuie sa il pupe pe cel cu batista si apoi ii ia locul. Un fel de Spin the Bottle, sa pomenim si de asta ca tot e mai popular decat jocul nostru. :))) In orice caz la americani e mai simplu pentru ca nu trebuie memorata poezia.

***

6.ORARUL MENSTRUATIEI

Ei, nu stiu cate fete au avut cunostiinta de acest joc sau cat de tare cred in el, eu am sa-l revars aici caci chiar e dragut si distractiv. Imi amintesc ca ma tineam de acest orar si credeam cu sfintenie in el.

Baietii sa inchida ochii sau sa dea mai departe desi va asigur ca nu-i nici un pericol sa-l rasfoiti.

Se stabileste ziua in care vine menstruatia. Aceasta cifra corespunde unei previziuni, respectiv:

1…..vei fi calma si linistita

2…..vei fi nesuferita

3…..cearta/scandal

4…..bucurie/veselie

5…..suparare si intristare

6…..vei primi cadouri

7…..amor platonic

8…..vei avea o consolare

9…..o parere de rau

10…dragoste si pasiune

11…dragoste parinteasca

12…petrecere la nunta

13…te asteapta suferinta

14…noutati diverse (mari sanse)

15…vesti

16…despartire/parasire

17…noutati proaste

18…vei fi invidiata

19…vei fi iubita

20…vei iubi

21…esti si vei fi invidiata

22…melancolie

23…vei avea curtezani

24…aventura noua

25…cum crezi asa va fi

26…calatorie lunga

27…speranta/realizare

28…rau din partea cuiva

29…lacrimi/suferinta

30…eveniment neasteptat

31…tradare

***

7.MA IUBESTE/ NU MA IUBESTE

Acesta se joaca pe hartie. Incepi sa tragi liniute pe trei coloane si te opresti cand doresti. Nu trebuie sa le numeri cand le trasezi pe hartie. Apoi vei taia cate trei liniute iar la finalul fiecarei coloane vor ramane doua, una sau nici o liniuta. Astfel ca la fiecare coloana vei avea un numar de liniute pe care trebuie sa-l retii. Si vei urmari un tabel din care vei extrage o asa zisa stare de fapt legata de iubita/ul sau prietena/ul ta/tau. Iti pui si o dorinta inainte sa incepi jocul. Obisnuiam sa-l joc tocmai pentru a ma ajuta sa imi dau seama ce se intampla cu cel caruia ii duceam dorul fara sa stie ca exist sau cel care imi declarase deja dragoste.:) Un joc chiar al copilariei. L-as juca si azi dar imi pare pueril. Si totusi cu astea am crescut. Fara televizor, fara calculator.

000…te iubeste

001…il vei parasi curand

002…ii plac ochii tai

010…e ceva la mijloc

011…va veti plimba

012…ii place felul tau de a te purta

020…moare dupa tine

021…nu-i place de tine

022…e gelos

100…se gandeste la tine

101…sufera pentru tine

102…cu el incepe o noua aventura

110…sunteti prieteni doar

111…te urmareste

112…are o alta prietena

120…te viseaza

121…aveti prieteni in comun

122…se sacrifica pentru tine

200…el este o intamplare fericita

201…esti singura lui alinare

202…va veti saruta

210…te va parasi curand

211…vei primi un bilet

212…il jignesti prea tare

220…vei primi telefon

221…ii vei da o sarutare

222…l-ai fermecat

Si voi continua cu ce vedeti mai jos in articolul urmator. Sper sa va distrati asa cum am facut-o si eu.

Poate aveti sugestii, vreti sa mai adaug vre-un joc despre care n-am pomenit, sunteti invitatii mei sa va faceti de cap.:)

***

CRIZANTEMA

***

PASAREASCA

***

TELEFONUL FARA FIR

***

FAZAN

***

MIMA

***

DE-A V-ATI ASCUNSELEA

***

FLORI, FETE SAU BAIETI

***

ELASTICUL

***

RATELE SI VANATORII

***

LAPTE GROS

***

CAPRA

***

BABA OARBA

***

HOTII SI VARDISTII

***

FRUNZA

***

LEAPSA

***

FAZAN

***

LANTUL/LIPA

***

GROPITA

***

LINIUTA

***

CAREUL

***

OMUL NEGRU

***

CORNETE

***

PRASTIA

***

PASENTE (CU CARTILE)

***

CRACAN CU INVIZOARE

***

OINA

***

COARDA

***

SOTRONUL

***

VOLEI

***

MIUTA

***

x

o

o

x

x

o