Stefelberi Fin Adventures…Yesterday


Las Saptamana pestelui in continuare sa se desfasoare pana joia ce vine. Asa ca va astept sa va dezlantuiti vis-a-vis de provocarea mea. M-am gandit sa-l „dezlipesc” ca sa nu va incurce la posturile noi, mai ales la cele cu fi-miu. 😀

Caci am mai derulat o alta actiune din seria „Aventurile lui Stefelberi Fin”. Uitati-va pana la capat. Am lucrat ceva saptamana trecuta dar m-am oprit cand Stef a racit si ne-am lasat putin de bloguiala, pe langa munca in Pinnacle. Acum suntem bine, slava Domnului. Ii multumesc, in primul rand, Adelei, care m-a sustinut si m-a sfatuit ce si cum sa fac. Stiti si voi cum este: desi stii cateva trucuri, intotdeauna sunt binevenite si altele despre care nu stiai ca sunt cu mult mai eficiente. Ii multumesc si lui Dani (exact cum ma asteptam din partea unei surori de suflet) si Oanei pentru ca au fost alaturi de noi sufleteste. Oana, printre altele, a ajuns in UK cu puiul ei, David, langa sot. Au facut poze din zona in care locuiesc. Uitati-va si voi. Cine stie?! Poate va place prea tare sa nu dati curs unei plecari definitive la ei. 😉

Cat despre Saptamana pestelui am vazut ca baietii s-au mobilizat. Christian (aka ‘mnealui) si Vlad (Olteanu) au scris si au postat poze de exceptie. Saru’mana. Intr-adevar e penurie de subiecte prin blogosfera. Asa ca orice idee fresh (sau rasufleee ;)) este buna in a ne dezmorti putin dovleacul. 😀 Astept si alte sugestii de a ne petrece timpul pe blog. Aaa, oricum asteptati, nu mult, sa vin cu lepsele alea de le am pe curs. O sa avem ce sa facem o perioada. 😉

Pana atunci va las sa va delectati ochii si inima alaturi de Stefelberi Fin. 😉

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
Anunțuri

Asa alata camela mea…


Pe scaun stau sa cada patitulile muticale. In canapeaua, ce va fi inlocuita cu un pat doal pentlu mine, stau la panda cateva papusele de plus. De atata spatiu ce aveam daaaal, pe cale nu-l foloseam, mami si-a alanjat bicicleta ei de fit..si nu mai stiu cum ii zice.

Am batut si plaplele la olga…si stati asa sa va zic una: cica face mami un nou videoplip. Dal e sulpliza. Nu pot sa spun mai mult. Ca se supala pe mine si nu ma mai lasa la olga. Va plup pe oblaji.

Semnat:

Sa fie oare…


Un gand, pe faleza iubirii,

De viata, de soare, de tot,

S-a zgribulit in fata sortirii

Si-a faptuit din resturi de ciot

Un chip ce nu seamana deloc,

Cu nimic, cu orice.

Sa fie oare privirea Lui,

Oglindita-n cristale de argint?

Sa fie parul Lui, ce acopera

O minte de sticla, o secera?

Sa fie oare dreptatea in mainile lui,

Ce curge din ape de viata divina?

Sa fie oare un viitor ce n-am sperat

Ca va sa vina?

Speranta ce-o simt, ca mama

E-n inima lui si bate in pieptu-mi

A coborat, cereasca mana,

Sa-mi aline durerea

De milenii nestavilita…

Aventurile lui Ștefălberi Fin…Primul videoclip Stefan ft. Alex Velea (Dont sei iț ouvăr)


Hai, adunati-va sa vedeti ce face tehnologia asta noua…primul videoclip al lui Stefan si prima lui iubire…

Primul nostru videoclip pe muzica lui Alex Velea. Zau ca-ti vine sa imbratisezi monitorul…o sa intelegeti pe parcurs si povestea de la „filmari”, in frig, pe noapte, in conditiile cele mai aprige posibil. 😉

Am incercat sa pun clipurile cu Stefan dansand, le-am scos pe cele cu telecomanda pentru ca nu dadeau bine (asta pentru Dani, care asteapta cu sufletul la gura, dar fac altele, promit).

Sper sa ne prezentam onorabil. Altfel ies din industria muzicala…:))))))))

Si, sa nu uit, nu comercializam acest clip ca altfel va sparg…pardon, va demolez.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Numai probleme…asa ca putina pauza nu strica ;)


Motivele, pentru care n-am mai trecut pe la nimeni si pentru care n-am mai scris, sunt de necrezut si coplesitoare.

Tocmai ce aflasem de la Sanziana ca si-a revenit Sebi, ca al meu Stef s-a dat peste cap de la ce a mancat ieri si a facut o mica indigestie. Azi, speram noi, va fi mai bine. N-am dormit toata noaptea. Am stat toti trei in picioare. Cearsafurile nu ma zic cum sunt. Tratament nu i-am dat decat apa multa. Nu a avut febra, nu statea lesinat, in schimb a eliminat saracutul, tot ce a papat. Intr-un final a adormit dupa ce s-a linistit. Asteptam sa se trezeasca sa-i dau niste pui fiert, morcovei si pilafior.Mai cred eu ca e posibil sa fi facut insolatie. Astfel ca azi stam in casa pana tarziu si iesim doar pe racoare, adica pe seara. Nici in casa nu-i tocmai bine. Doamne ajuta! Daca o sa fie mai rau de atat, cum se anunta la Meteo, atunci e grav. Caldura, reduceri, dezamagire, executari, cheltuieli mari, cheltuieli si mai mari…

Apoi am aflat de Adela ca are si ea probleme cu Victor. Multa sanatate si abia astept sa ne vedem cu cartea in mana.:)

Amira avea deja probleme cu Ayan dar, din cate spunea, si-a mai revenit de la aerosolii de la mare. Multa sanatate si vacanta nebuna, nebuna, nebuna! 😉

Alt motiv…Cine ma stie de multi ani poate sa confirme ca sunt mereu la pupitru incercand sa ajut pe cineva. Pentru ca imi place, ce-i drept, si, atunci cand faci din pasiune, nu este absolut nici o sfortare. Treaba e ca mereu mi-a iesit cum am vrut si n-am avut probleme. Uite ca de data asta, proverbul „facerea de bine este…” ceva cu mama, s-a adeverit. Nu ca ar fi fost cineva de vina, nici eu, nici Dani (aka mama Dariutei) ci MICROSOFT, care este pe butuci de ceva vreme (scuze nasicule, nu vreau sa-i jignesc ci sa-i pun la pamant, mama lor cu sistemele de operare!!!). Cine nu stie ca sunt jalnici?!!! Ce nu stiti …e de unde a pornit jelitul meu. Si al Danutei.

M-am apucat, ca de obicei sa fac remote cu un mic programel freeware (TEAM) pentru a instala Nero 9. Avea Nero 8, care functiona din doi in doi si rata poarta constant. Adica, asa cum am patit si eu, nu ardea CD-uri/DVD-uri no name, adica de la firme mai putin cunoscute si chiar de la cateva cunoscute. Nu mai tin minte care era problema lui da stiu ca gaseam frecvent un sfat, pe care l-am luat in seama, si anume renuntarea la el, pe langa injuraturile asezonate de celebrele manifestari scriitoricesti si, cel mai adesea, verbale: „tuti”, „…mata care tea facut” sau „bagamias p…”. In fine, am instalat nistre utilitare pentru torrente, am luat Nero 9 si…cand sa ajung la orgasm de bucurie, se rupe cauciucul, respectiv Dani incepe sa scrie pe messenger…codat. Consternare! Nu pricepeam nimic. Banuiam ca e o eroare de la dezinstalarea nero 8 desi ma tot framanta o intrebare: Ce legatura are primaria cu prefectura?? WTF??!!!! Am lasat stare de orgasm sa moara la fel cum a inceput si da-i cauta solutie la problema.

Stiti cum e sa va cruciti cu ambele maini, sa fumati invers tigara sau sa torni cafeaua pe camasa de noapte? Nu mai zic cum e sa ajungeti sa va asezati pe capacul de la toaleta si sa va mirati de ce simtiti plastic all over your ass!!!! Hmmm…Ultima a fost cea mai ciudata! Dar asa se intampla cand esti consternat…

Dupa ce mi-a trecut, iata ca a aparut si explicatia…caci exista, Costele, o explicatie!!! Cum calculatorul Danei era mai vechiut, insa nu atat de vechi, cu Win XP SP3 pe el, iar eu cu minunatul gigantul rahat de Windows 7, problema parea sa fie iminenta si enervanta o vreme. Cica la remote se intampla o chestie pe la limba tastaturii. Astfel ca ajunsese biata Dana sa scrie codat. In loc de litere apareau cifre, pe alocuri.Si totul numai din pricina de lipsa de hotfix la XP. Asa ca am gasit un hotfix aici. Problema e ca nu gasesti, sa te dai si cu capul de coltu’ mesei, un hotfix mai vechi dar foarte bun, pentru ca a fost dezactivat link-ul. Asa ca ramane doar sa-ti trimita ei pe mail un alt link de unde iei un hotfix, care este un test, deci nimic nu este sigur la Microsoft. Ce a fost sigur la astia?

Asa ca m-am apucat sa fac un RESTORE POINT pe calculatorul Danei in ideea in care treaba degenera in alta balbaiala. Da-i si instaleaza hotfix-ul. Surpriza…XP-ul era o versiune mai buna asa ca nu are nevoie de acel hotfix (adica SP3 in loc de SP2). Ha?!!! Na, belea! Deci trebuie pentru SP3 dar nu exista, tu-le …de idioti! Adica trebuie sa asteptam o alta versiune? Va zic eu ca sunt tampiti. Ei te forteaza astfel sa iti cumperi licenta la windows 7, eventual si un calculator mai bun, ca nu merge pe unul cu 256 RAM, ce puii mei!!??? Ai draq cu implementarile lor!!! Ma ceva pe Microsoft…asa nervi mi-am facut…n-am cuvinte sa le insir fara sa va provoc sila.

Apoi am cautat alta solutie…

Cam asa arata cautare mea pe goagal: http://www.google.ro/search?q=The+default+keyboard+layout+changes+when+you+use+Remote+Desktop&ie=utf-8&oe=utf-8&aq=t&rls=org.mozilla:en-US:official&client=firefox-a

…si am gasit una tare de tot. Ceva cu Dvorak. Adica tastatura ta este pe US (adica Input Language). Da? Bun. Eu ziceam ca ajunge sa stiu doar atat. Insa exista si un submeniu la jmecheria cu pricina, adica Keyboard Layout, pe care eu il saream desi era cat se poate de explicit in exprimare pe forumul de-l gasisem, cel ce dadea solutia. Iata cum arata.

Iar la Keyboard Layout aparea cum ati vazut mai sus. Ce-am injurat!!!! Daca imi zicea cineva ca Dvorak-ul asta era problema il scuipam intre ochi. Ziceam ca face misto de mine.

Ei, stati, ca inca n-am testat daca merge. Tot ar fi nevoie de un hot…puii ma-sii de fix…da’ de unde sa-l furi?  Caci orice miscare gresita pe remote da sistemul iar pe de-a-ndoaselea!

###########

Am testat…n-a mers! Nu vreau sa amintesc ca am instalat Nero 7 (m-am gandit ca la 256 RAM merge unul mai vechi care papa mai putine resurse) si… n-a mers nici ala….:))))))):((((((((((((Sunt atat de deprimata ca-mi vine sa plang. Este frustrant.

Cred ca m-a blestemat cineva.

N-am patit asa ceva de cand ma stiu. Sa vrei sa ajuti si sa te loveasca greu soarta in moalele capului de nu-mi mai revin. Si, colac peste pupaza, fi-miu nu si-a revenit inca. Asa ca am inceput cu un piure de morcovei cu patrunjel, putina ceapa si pui. Am facut si un pilaf cu legume. Ceai de menta si apa.

Cred ca zilele astea fac o pauza. Va las sanatosi. Nu plec definitiv. Ma intorc dar chiar vreau sa ma adun. Nu mai zic ca am si muncit de duminica incoace in casa de a iesit untul din mine. Asa ca, pe langa oboseala de azi noapte, ma confrunt si cu o sfarseala fizica (o fi si de la caldura) din cauza efortului de zilele trecute. Nu mai pomenesc de faptul ca ma deprima si faptul ca mi-am mai scos o masea vinerea trecuta. Nici dintii nu mai au chef de party cu mine. :))

Va fortati copilul sa vorbeasca?


Scriam intr-un articol recent ca omisesem sa mai scriu si despre fi-miu…insa vreau mai degraba sa va dau o alta tema de reflectat (caci asta e si scopul acestul blog ;)). Tocmai ce discutam cu o prietena ieri la telefon despre copii si momentul in care incep sa vorbeasca. Si mi-am dat seama ca am uitat sa abordez tema asta destul de importanta pentru dezvoltarea copilului fiecaruia.

Cineva ma sfatuia sa-i alcatuiesc baiatului „baia de cuvinte”. Doamna respectiva este logoped si unul foarte bun dealtfel. Avea mare dreptate. Orice faci prin casa, afara, in vizita, ca speli vasele, ca intinzi rufele, ca stai la masa, ca discuti cu altcineva, e indicat sa vorbesti cu copilul tau, adica sa-i explici toate actiunile tale, sa-i explici ceea ce faci sau spui unui alt interlocutor cu riscul de a te intrerupe. Pentru el este esential sa absoarba orice informatie.

Cat despre fortarea copilului sa vorbeasca mi se pare un bullshit. Copilul evolueaza in ritmul lui. Nu trebuie fortat, nu obligat, nu obosit cu galagie si stres inutile. Nu pomenesc de palme sau alte metode de violenta aplicate in acest caz. NEVER, EVER sa va folositi de violenta pentru a-ti obliga copilul sa evolueze mai repede decat doreste el.  Am cunoscut cazuri de copii – genii fortati sa creasca pe repede inainte care, ajunsi la o varsta extrem de importanta din multe puncte de vedere (la etapa liceului), au luat-o pe aratura: au renuntat la scoala, au renuntat la lectiile suplimentare de educatie muzicala si altele, lucruri in care parintii au investit, nu doar bani, ci atentie, timp, rabdare. Acei copii, acum la varsta inaintata, dupa ce au reluat scoala mai tarziu decat altii si au ajuns sa profeseze o meserie care nu se preta la statulul si inteligenta acestora, regreta enorm.

Vreti sa aveti un copil care va uraste pentru ca i-ati furat copilaria?

A, da, cand creste si gasiti lacune in cunostiinte, scoala pare a fi un loc al groazei pentru copilul tau si chiuleste in disperare, daca se apuca de unele si altele nocive sanatatii si viitorului lui, atunci trebuie sa interveniti. Dar inteligent. Nu cu forta, nu cu paruiala, nu cu diaree verbala. Aici inca nu am ajuns dar, Doamne ajuta, sper sa pot veni cu sfaturi si, eventual, cu un indreptar de educatie adolescentina. :))

Dar pana atunci importanti sunt cei SAPTE ANI DE-ACASA!

Cand esti mic vrei sa fii mare…


Iata cum se straduieste fi-miu sa-si faca loc printre adulti. Isi pune ligheanul in pozitia potrivita si se suie pe el cu mare hotarare. S-a saturat de inaltimea lui de strumf. Eu ce sa-i fac? Cum sa-i explic ca eu as vrea sa fiu mica asemeni lui? Cu toate grijile si supararile din jurul nostru parca nu ma mai incanta „inaltimea” mea…

Cum mi-am inceput misiunea pe Pamant…din jurnalul unui alt bebelus (partea intai)


Uite cum s-au derulat evenimentele care au precedat si urmat nasterii mele.

In cutie

Cica se facea ca eram inchis intr-o cutie mica, care cu timpul s-a largit. Nu am realizat ca eu defapt cresteam si o largeam din ce in ce mai tare. Ma scaldam intr-un lichid toata ziulica, ma jucam cu manutele, cu piciorusele si imi placea, mai ales, sa dorm. Astfel ca-i dadeam adesea emotii lui mami, care se gandea ca poate am patit ceva.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Ce ma mai agitam, plin de bucurie, cand auzeam vocea mamei cantandu-mi bland sau dandu-mi cate un ghiont ca sa ma trezesc. Desi eu eram treaz de mult dar mi-era lene sa fac valva in jurul meu. Hmm, defapt nu-mi placea sa fiu in centrul atentiei de pe atunci. Aveam treburi serioase, domne, acolo in cutie, decat sa starnesc spiritele! Insa intr-o zi m-am decis sa nu mai stau cu capul in jos si m-am intors. Sa vad cutia si din alt unghi. Ma plictisisem, la naiba! Mami insa era ingrijorata. Simteam eu asa prin cutia aia ca ea nu mai avea stare. Dar n-a durat mult pana m-am trezit ca nu mai ma scald in piscina mea de acasa. Si, la putin timp dupa asta, am iesit afara la lumina.

La spital

Doamne ce lumina puternica m-a izbit! Mi-am luat desigur si prima palma degeaba. M-am speriat asa de tare ca am plans cateva ore pana m-au linistit niste fiinte ciudate. Ma intrebam unde este cutia in care dormeam atat de linistit, ferit de lumina aia asa de suparatoare.

Si ce ma enervau manecile alea lungi! Nu puteam sa ma joc nici macar cu manutele…

Dupa 2 lumini, intrerupte de intuneric, am fost mutat din sala plina de plangaciosi, intr-o camera mai mica, unde m-a intampinat un zambet cald si o voce cunoscuta. Cand mi-a cantat am realizat ca acea fiinta era cutia in care am stat ferit de lumea noua, care s-a grabit sa apara  brusc si dintr-o data in viata mea. Ce nefericire!

Apoi m-a asezat intr-un patut mami si a stat langa mine toata vremea asta, cat dormeam, cat papam si dormeam iarasi. Cineva i-a explicat mamei mele cum sa ma invete sa pap la san, caci mi-era cam greu sa-l apuc cu gurita. Simteam parfumul ala de lapte cald dar nu gaseam intrarea, ma agatam de cate o chestie care n-avea legatura cu sanul lui mami. Si plangeam de disperare. Asa ca mami s-a decis sa treaca peste regulile spitalului si a rugat o asistenta sa-i faca o gaurica in tetina biberonului ca sa ma hraneasca mai repede decat cu lingurita. Acum, na, si oamenii aia aveau dreptate ca ma puteam obisnui lenes in sensul ca n-as mai avea dorinta dea suge la san dar, asa cum s-a gandit si mama, fiecare copil evolueaza intr-un anume fel indiferent de ce ii faci caci conteaza, inainte de toate, mostenirea genetica. A luat o decizie inteleapta pentru ca eu n-am fost lenes pana la urma (adica am supt la san aproape noua luni, ha! sa le fac in ciuda la codoasele alea batrane!), mereu am facut fix ce-am vrut si s-a nimerit sa fie chiar potrivit asteptarilor. Uite, ca sa dau un exemplu, nu m-am obisnuit cu suzeta desi am folosit-o un timp. Cand am simtit eu ca m-am saturat de ea i-am facut vant cat colo. Dar nici nu m-am transformat intr-un sugedegetul. Am avut personalitate, taticule!!!



Uite asa eram de pitic, Cand ma uit la poze acum parca nu pot sa imi revin. Casc efectiv gura la imagini.

Mami a decis ziua in care sa ma ia in grija in rezerva, pe care o si platea. Dadea bani pentru ca era in zona modernizata a spitalului Bucur. Sa nu mai pomenim de faptul ca statutul de beneficiar al rezervei platite iti aducea totodata si respectul asistentelor. Insa respectul s-a inmultit odata cu banii varati in buzunarele fetelor din partea mai tuturor membrilor familiei, fara sa stie unii de altii. Pana si cateva rude s-au inghesuit la cotizare. Astfel ca mama era mereu inconjurata de asistente grijulii. Nu realiza saracuta ce motive le indruma in rezerva noastra, asa cum nici eu nu stiam ce se petrece in jurul meu. Eram amandoi debusolati. Mai mult, mami era ametita de bucurie si tristete, odata pentru ca ma nascusem si eram sanatos si a doua oara pentru ca se simtea neputincioasa in fata mea. O fiinta atat de mica si nejutorata avea nevoie de ea iar mama nu stia cum sa o protejeze, nu stia ce sa-i ofere mai mult, nu stia cum sa ii aline micile discomforturi create de despartirea fizica de ea. N-a dormit deloc o zi plina si inca jumate din a doua doar sa ma stie satisfacut de noile conditii. Apoi a venit tati si a stat o noapte cu noi. M-a adormit el pe burtica lui moale si calda. Asa a putut mami sa inchida o ora ochii.

In fiecare zi ma ajuta sa trag cate putin din laptele ei de la san. Reusisem sa razbat printre aromele pielii ei, cu care ma obisnuisem, sa-mi croiesc drum spre fericirea absoluta. Cand ma agatam de san parca toata lumea noua disparea instantaneu si nimic nu mai avea sa ma sperie. Eram acolo unde nimeni nu fusese, era spatiul meu infinit de liniste si relaxare.

O vedeam pe mami cum se straduia sa-mi dea laptele din biberon. Incepuse sa nu-mi mai placa. Preferam sa am linistea din spatiul meu infinit. Asa am inceput cavalcada sanului cu miros de lapte proaspat. Dar n-a fost mereu usor. A durat ceva pana m-am deprins cu noile mele obiceiuri placute.

La spital, cat am stat, n-am fost lipsiti de aventuri. Invatam ca doi scolari cum sa strabatem un drum necunoscut. Sau chiar ne loveam de cateva neplaceri, care s-au dus in negura timpului azi, dar pe care nu le-am uitat. Odata a venit in rezerva o doamna asistenta ca sa-i faca injectia cu antibiotic. Problema era asistenta, care se alesese singura sa faca procedura medicala, in conditiile in care celelelte asitente disparusera. Pentru ca mai venise si in alte randuri pe tura ei si schimbase cateva vorbe cu mama, s-a decis ca femeia era putin depasita mental de evenimente. Balbaiala cu care isi desavarsea fiecare discurs, tremuratul din maini, intarzierea cu care reusea sa capteze ideile, nu te duceau decat la aceasta nefericita concluzie: era un angajat al milei cuiva nicidecum unul cu pregatire sau, chiar si asa, apt sa o duca pana la capat. Aflata in fata ideii de a i se face injectia de catre aceasta asistenta mami s-a intunecat la fata. Iar punctul culminant a fost cel in care asistenta a scos seringa cu un ac gros si foarte lung. In acel moment mami a fost revoltata, nu pe aceasta femeie, ci pe cei care au lasat-o de garda singura. A rugat-o mama sa aduca pe cineva competent. A vorbit frumos si putin invaluitor mami ca sa n-o supere dar, in speta, ideea principala asta era. Asitenta s-a supus desi era contrariata. A venit cu o doctora de la neonatologie. Aceasta n-a facut valuri in jurul acului si nici calificarii, despre care am inteles mai tarziu ca nu o avea. Ci a schimbat acul, i-a explicat ca nu acela este bun si i-a efectuat injectia cu antibiotic lui mami. Mimica fetei acestei doctora i-a dat de inteles mamei ca aveam de suferit daca se lasa pe mana acestei asistente.

Apoi treaba cu lingurita i-a dat de furca mamei caci nimeni nu accepta ca eu sa beau din biberon. Toti se scarmanau in crestet ca asa e bine. Mami era decisa sa faca pe riscul ei. Mai devreme sau mai tarziu tot acolo ajungea. De ce sa ne fi chinuit amandoi? Caci laptele la san venise dar putin iar eu oricum nu puteam sa il trag cu forta mea atat de slabita. Ajutata de o pompita mami a reusit sa scoata „dopul”. Dar asta a durat. Deci mediatorul a fost biberonul. Noroc ca mami e strasnica in decizii. Daca ea vrea intr-un fel asa se face. Iar oamenii, in general, se feresc sa se puna contra unui om care stie ce vrea. Mami spune altfel: ca oamenii se feresc de nebuni. :)) Oricum ar fi am fost amandoi salvati de clipe de stres neavenit.

Cand m-au luat sa-mi faca vaccinul tipam ca din gura de sarpe. Si asa a fost pana m-am intors la mami.

A invatat mami cum sa schimbe un pampers. Cum sa ma spele la buricel, urechi. Imi facea asistenta baita in chiuveta de fiecare data. Dar odata i s-a parut lui mami ca plang la atingerea apei asa ca a verificat-o. Apa era rece. S-a luat de asistenta, bineinteles, cu voce blanda caci nu avea chef de scandal. Asistenta zicea ca-i buna. La finalul discutiei i-a dat de inteles asistentei ca nu vrea sa-i mai faca dansa igiena. Si cu asta s-a terminat colaborarea.

Cand am plecat din spital m-a asezat mami intr-un landou, primit cadou de la nasi, dar nu inainte sa ma imbrace destul de gros. Afara era cald, desi era o zi de toamna. Mami Avea emotii mari. Mergeam acasa. Nu stiam unde dar parea sa fie altceva. Am platit, ne-am luat actele si hop ui gou spre casa.


Continuare ….Jurnalul lui Stefanel (ep. 1)


Fascinatia sunetului la fi-miu


Ca sa schimb putin nota ma gandeam sa scriu despre noile descoperiri ale lui fi-miu. Legate, cum ziceam, de sunet. Isi acopera cu mainile zdravan urechile si da drumul la trompeta. Si cu cat tipa mai tare cu atat apasa mai viguros urechile cu palmutele lui micute. Apoi isi descopera urechile, se uita la noi pentru confirmarea succesului si, dupa ce il primeste, incepe dansul bucuriei, pe care vi-l recomand cu caldura:) Iata si o mostra (undeva pe la inceputul filmului).

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Azi am vrut sa-i testez noile gadgeturi, adica urechile, si am dat play la un film pentru copii. Adica la noul Alice in Wonderland. Foarte creativ si profesional pentru pitici. Nu am sa-l critic, nici n-am sa-l laud. Asa ca trec la partea de atractie pentru copiii nostri, care exista si e testata pe al meu copil, care copil nu are niciodata rabdare suficienta sa urmareasca la televizor nici macar acele desene indragite cu Tom si Jerry, dara-mi-te un film pentru adulti, ma rog, asta era intentia celor care l-au realizat.

Vocile schimonosite haios, muzica din background, animalutele colorate alergand pe toata „plasma”…i s-au parut fascinante baiatului meu. Pentru urechile lui muzica, zgomotul, pasareasca aia din film, erau senzationale. Am vrut sa-i fac o poza sa il surprind in fapt dar in schimb n-am facut decat sa risipesc fascinatia brusc si dintr-un flash.

Cu azotul in iarba…sau clipe culese din ciclul „momente de nepretuit”


Si alta aventura am avut la locul unde ne refugiem de obicei in parc. Nu cunosc prea bine proprietatile acestui ingrasamant cu azot, pe care l-am gasit la fata locului, imprastiat de colo colo, in scopul nobil de a reda ierbii verdele obisnuit (desi pe asfalt nu-i vedeam rostul), astfel ca ne-am speriat si ne-am indreptat spre gradina japoneza. Aici am fost tare dezamagita de ce am vazut. In afara de spatiul verde, cu copaci ici si colo, nu-i nimic iesit din comun. Helesteul ar arata frumos daca s-ar curata apa. Ar trebui sa curga un izvoras pana la helesteu dar…in sfarsit daca vrei sa faci un picknick nu-i de lasat. Ne-am simtit bine cu totii. Eram cu inca o mamica cu baiatul ei si patru fete, care stateau totanite pe iarba. La fete Stefan s-a dus glont sa le ia telefonul sa vorbeasca la el. Apoi am facut si pe apicultorii. Si ne-am jucat cu mingiuta. Dar si cu Smokey, care ardea de nerabdare. Chiar daa a batut vantul a fost frumos. Vreau sa mai repet experientele astea. Sunt de nepretuit.

Despre azot am gasit asta aici:

Precauţii

Îngrăşămintele cu nitraţi sunt luaţi de ape şi reprezintă o sursă majoră de poluare. Compuşii care conţin grupa ciano (CN) formează săruri extrem de otrăvitoare, care sunt letale multor animale, incluzând toate mamiferele.

Daca o fi altceva puteti sa interveniti ca sa nu ne mai sara inima la gura!

Photos by alexandrescu, May 6, 2010

Photos by alexandrescu, May 6, 2010

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Despre febra la copii


Stefan, la temperatura de 39…

Acum va intreb voi cum stiti, mamicilor:

1. Se scoate copilul afara cand are febra? (eu zic ca nu).

2. Se da nurofen la patru ore dupa diclofenac la copil? (eu zic ca nu, ci la cel putin 8h)

3. Si cum se admninistreaza nurofenul si panadolul, ma refer la cantitate? (dupa greutate? sau dupa aceasta schema?

„Mod de administrare in caz de febra si durere: Acest medicament este recomandat pentru utilizare pe termen scurt. Daca simptomele persista mai mult de 3 zile, adresati-va medicului. Produsul nu trebuie administrat la copiii cu varsta sub 3 luni, decat daca este indicat de catre medic.
– De la 3-12 luni: cate 2,5 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi
– De la 1-3 ani: cate 5 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi
– De la 4-6 ani: cate 7,5 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi
– De la 7-9 ani: cate 10 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi
– De la 10-12 ani: cate 15 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi.
Nu trebuie depasita doza recomandata.”

4. Administrati novocalmin la copil? Credeti ca este bine? (eu zic ca nu)

5. Cum procedati daca stiti ca doctorul nu are dreptate?

6. Intrati in panica cand este copilul bolnav?

7. Stiti sa faceti impachetari la copil? Il bagati sub dus pana intr-un minut ca sa-si revina? Sau infasurati copilul intr-o carpa umeda? Temperatura carpei o verificati cu termometrul sa fie cu 2 grade mai jos decat temperatura corpului copilului sau o testati cu mana?

8. Ii dati sau i-ati dat antibiotic copilului? Credeti ca este bine? (eu zic ca nu)

8. Ii dati sau i-ati dat antibiotic copilului? Credeti ca este bine? (eu zic ca nu decat in cazul in care este absolut necesar; si asta pentru ca organismul nu va invata sa se apere, va deveni vulnerabil la toate virozele)

9. Ce ii dati copilului pentru imunizare? (noi am inceput cu bronhovaxom, 10 zile pe luna, timp de 3 luni, concomitent cu baraka, de 2-3 ori pe zi, timp de o luna, adica prima luna de bronhovaxom) Daca este pana intr-un an nu incepeti cu nimic. Dati-i lapte de la san. ZA BEST!

10. Completati voi mai departe cu ce ati mai invatat…

N-am devenit experta dar odata ce te lovesti de capatul de sus la capitolul febra sigur ai reusit sa gasesti solutii salvatoare. Va impartasesc si voua experienta mea pentru a evita stresul acelui moment nepoftit. Cum scriam intr-un articol recent, asa in graba si cu multe puncte, mi s-a imbolnavit baiatul de ceva sau de mai multe deodata. Zic astfel pentru ca nici azi nu stiu daca a fost o viroza sau, pe langa viroza, s-au strans si altele. Cert este ca mi-a facut febra. Si chiar mare. 40.4.

Sa incep cu inceputul…sambata l-am surprins pe Stefi cu o cutie de sampon in mana. Parea ca luase putin in gurita. A fost o treaba de cateva secunde. Asa ca repede l-am insfacat si da-i spalat la gurita. Spre seara am descoperit pe covor, intamplator, niste bilute transparente, care se pun la pantofi impotriva moliilor. Va imaginati ca m-am repezit sa dau cu aspiratorul. Va zic toate acestea ca sa fiti atente cu ce umblati prin casa. Puneti toate cele cat mai sus, in biblioteca, dulap samd. Eu tocmai primisem niste pantofi si lasasem cutia aproape la indemana. De ce zic aproape pentru ca am subestimat inaltimea lui Stefan si capacitatea lui de a o subtiliza din dulap.

Va zic ca au fost zile cand nu puteam sa spal vasele sau sa dau cu aspiratorul asa ca singura solutie era sa stau la calculator. De aici mi-e usor sa-l supraveghez pentru ca il mai tin langa mine si lucram impreuna. Altfel, daca spal vasele sau dau cu mopul pe jos, sigur se intampla ceva neplacut. Exista cateva secunde care ii pun viata in pericol. Cat am reusit sa il feresc de sampoane se pare ca n-am reusit. Caci a invatat sa se urce pe capacul de la toaleta si astfel a luat de pe chiuveta cutia de sampon. Se pare ca taica-su l-a invatat sa-si tina echilibrul…auzi tu?! In sfarsit nu-i bai. E bine dar nu e bine. Ca uneori se apuca singurel sa faca cate o nazbatie. Dar il apuca rar. Caci de regula nu face nimic fara sa fie unul din noi alaturi de el. Ceea ce este bine momentan.

Duminica insa dimineata a inceput cu febra 38.8. Ardea si statea lesinat pe pat ca niciodata. Am avut o presimtire ca nu asta era febra lui reala. Ca sigur va creste. Problema mai fierbinte era ca nu stiam ce are. Viroza este prima optiune pentru mine. Si, din cate am observat, chiar si pentru doctori. I-am dat nurofen (se pare ca nu cantitatea potrivita greutatii lui, adica i-am administrat mai putin). Apoi I-am dat si novocalmin. Acum, ca sa fac o paranteza fara paranteza se pare ca nu este recomandat decat de doctorii nostri din Romania, in strainatate acest supozitor, care are alta denumire afara, a fost interzis. Doar la noi inca se administreaza intr-o veselie de nedescris. Va jur ca sunt atenta mereu cu ce-i dau lui Stefan. La novocalmin n-am dat importanta pana m-am lovit, asa aleatoriu, de subiect. Se pare ca, citind prospectul, acesta are niste efecte secundare de te ia cu lesin: reactii anafilactice, care pot fi fatale daca nu se adminstreaza din timp, desigur intr-un spital, adrenalina. Asa ca e de preferat sa, sarim peste acest supozitor. Curand va fi interzis si la noi. Garantat!

Inchid paranteza si revin la febra lui Stefan si misterul din jurul acesteia. Dar inainte o sa va dau schema de febra de la doctora noastra pediatra:

37.5-38.2 (stare de subfebrilitate)……….

Nurofen(suspensie orala) – 4ml. la 8h

38.2-38.7 (febra)……………………………..

Nurofen (suspensie orala) – 4ml. la 8h (orele 8,16,24)

Panadol (suspensie orala) – 4ml. la 8h (orele 12,20,4)

>38.7 (febra)………………………………….

Lichide multe

Impachetari

Novocalmin -1 supozitor la 12h

>39 (febra)……………………………………

Lichide multe

Impachetari

Diclogesic – 1 supozitor la 12h; atentie: nu cu Nurofen (oricare ar fi)

Astfel ca la patru ore dupa nurofen i-am dat panadol. Am facut o greseala in panica momentului sa-i dau si novocalmin, cum ziceam, cam la o ora dupa nurofenul de la ora opt dimineata. Nu grava dar nu de neglijat. Si asta pentru ca nu scadea temperatura. Nu e bine cum am procedat eu. Desigur ca nu asa fac dar a fost o intamplare datorata grijii ca ar putea sa ajunga la febra mare. Va jur ca evit cat pot. Acum va zic sa nu faceti ca mine. Mergeti strict pe ce zice doctorul. Norocul a fost ca nurofenul si panadolul au fost in cantitati cu putin mai mici fata de cat ar fi trebuit sa-i administrez. De aceea vi se recomanda cu indulgenta la spital sa fiti calme ca sa judecati la rece problema. Din prea multa atentie poti sa faci vreo greseala. Oricum cu toate am facut si facem greseli despre care nu comentam de teama. Obisnuiti-va sa fiti deschise. Daca mergeti la doctor acolo va intreaba ce si cum tocmai pentru a sti exact ce trebuie facut mai departe. Nu va riscati copilul! Asta nu inseamna ca trebuie sa faceti greseala dupa greseala pana la victoria finala! Doamne fereste! Ci trebuie sa fiti atente la orice si sa nu va dati in laturi daca simtit ca o recomnandare de-a vreunui doctor nu este ouchei. Asta insemnand sa va informati inainte de toate.

Apoi baiatul mi-a dormit listit cam o ora dupa care, la trezire, belea mare, 39.5 temperatura. Va imaginati ca am intrat in panica initial. Am sunat relativele si le-am pus in tema. Au venit cu totii sa ma ajute. In agitatia aia ca Stefan are febra si nu scade mama a sunat la salvare. Parea singura solutie pentru mama. Desi vorbisem cu doctora pediatra, care m-a sfatuit sa-i dau diclofenac (diclogesic) si sa astept pana scade febra si este in siguranta sa-l duc la Medlife, la camera de garda. Cu salvarea chemata planul se ducea pe apa sambetei. Ii dadusem diclogesic si incepuse sa-si revina. Pana au venit cei de la salvare Stefan era pain in the ass, in sensul ca se agita de joaca prin casa, ceea ce era bine. Doamna doctora a ascultat cuminte, ne-a zis ca-i bine sa fie dezbracat la piele si i-a luat temperatura. Avea 38.8. In aceste conditii ne-a sugerat sa mergem la un spital. La Grigore Alexandrescu. Unde ma feresc sa ajung din diverse motive. Ma astept din clipa in clipa sa explodeze si acolo buba. Nu zic mai mult ca nu vreau sa sperii pe nimeni. Eniuei ne-am imbracat si fuga la masina. Am avut indoieli ca se procedeaza bine cu scosul copilului la acea temperatura. Si chiar am intrebat. Desigur toti trebuie sa procedeze ca la carte. Cum altfel? Dar parca tare se impung o teorie pe alta: teoria cum ca doctorul de pe ambulanta trebuie sa te duca la spital de urgenta si teoria cum ca nu trebuie sa scoti copilul afara cu febra. In sfarsit si mai aveam o presimtire, o viziune nasoala cu cateva zile inainte cum ca ma voi urca in masina salvarii. Am tot visat treaba asta si ma inchinam si dadeam din cap ca sa piara nenorocul de la noi. Nu ar fi prima data cand am astfel de viziuni. Dar vorbesc in alt post mai pe larg.

Asa ca iata-ne si la Grigore. Care era full de oameni. Ne-am dus la camera de garda, de unde ne-a luat o doamna si ne-a dus intr-o sala de urgente. Un doctor de acolo dadea in sus cum ca are viroza iar eu eram consternata cat de rapid se pune verdictul. Ce m-a pus pe ganduri la problema lui Stefan a fost modul in care iesise afara, scaunelul lui nu fusese unul obisnuit unei viroze, parea sa fi fost o problema la stomacel si, mai mult, flatulatiile dese si uart mirositoare , cat si desele lui scaunele moi, ma dirijau intr-o alta directie la diagnostic: enterocolita. Dar cum nu vomase nu puteam sa ma decid. Imi cer scuze celor care citesc si nu sunt prea incantati sa auda de scaunelui copilului. 🙂

In sfarsit ne-am asezat pe un scaunel in asteptarea altei doctore, specialistul de serviciu in problema virozelor. Am intrat intr-un final. Acolo am fost luat parca de prost dar am trecut peste caci femeia vorbea politicos pana una alta. Nici eu n-am fost mai prejos. Deci mi-a explicat cum ca nu trebuie sa-mi fac griji pentru o simpla febra, ca trebuie sa astept trei zile, timp in care ii administrez antitermicele cu constanta. A patra zi, daca tot mai are febra, trebuie sa merg la spitalul de care apartin (caci ei nu se ocupa de copii peste 1 an, care au probleme cu bacteriile de raceala, caci febra dupa trei zile este o raceala (gripa) datorata unei infectii bacteriene). Sau sa merg la doctorul de familie sau la pediatru. Cum doresc. Apoi imi explica cum la impachetari trebuie sa pun o carpa umeda in jurul copilului ca la mumii si sa masor temperatura sa fie fix cu doua grade mai jos decat temperatura corpului lui fi-miu. Cine are timp sa mai faca asta in criza de orice la acel moment? Apoi se pregatea sa-mi prescrie un antibiotic. Am oprit-o explicand ca nu i-am dat niciodata si nu vreau sa incep sa o fac. A inteles si mi-a facut reteta cu alte medicamente si siropele. Ca asa e regula lor. Sa-ti prescrie chiar daca le ai sau le stii. Se tine cont mult de conduita, de norma scrisa de lucru, ceea ce mi se pare un bulsit. Se apuca si-mi face si schema de administrare antitermice. II dadusem lui Stefan diclofenac la o ora si acum imi scria pe biletel ca trebuie sa-i dau, dupa 4 ore, nurofen. M-am incruntat si am intrebat politicos daca este in regula. Desigur ca era. Dupa spusele dansei. Eu m-am facut ca inteleg. Acasa i-am dat panadol desigur si, dupa 5 ore de la panadol i-am dat nurofenul, desi inca eram fiarta de grija.

Ma supara faptul ca vorbea ca si cand citea dintr-o carte. Fara sa iti tina discursul: „intre noi fie vorba…”. Nu vreau sa jignesc dar este un mare KKT. Na, c-am zis-o! So, what?

Dupa ce am plecat de la spital, ajunsi acasa, l-am bagat pe copil la culcare. De mancat nu prea. Doar putin pilaf.

La noapte febra ne-a tranntit in fund. 40.4. Nu stiam ce sa facem. A vomitat toata apa si pilaful. Nu mai puteam sa-i dam nimic. Noroc cu nasa care ne-a sfatuit sa-i facem frectie cu spirt si aspirina despre care am scris in postul alalalt.Am tras concluzia ca era o enterocolita. Mi-a facut moale alte doua zile. Abia azi spre seara a facut normal.

Dimineata era ca nou. Cu toate astea am continuat cu antitermice. Si cu regim alimentar. I-am schimbat laptele obisnuit cu unul fara lactoza de la Milupa, HN25, care ii reface flora stomacala. Branzica de vaci proaspata, dietetica, mere rase, pilaf, supa de galuste, banane, morcovei cruzi sau in supa, cartofi copti, pui la gratar. Iar azi i-am dat si ciorbita de legume…

Acum va intreb voi cum stiti, mamicilor:

1. Se scoate copilul afara cand are febra? (eu zic ca nu).

2. Se da nurofen la patru ore dupa diclofenac la copil? (eu zic ca nu, ci la cel putin 8h)

3. Si cum se admninistreaza nurofenul si panadolul, ma refer la cantitate? (dupa greutate? sau dupa aceasta schema?

Mod de administrare in caz de febra si durere: Acest medicament este recomandat pentru utilizare pe termen scurt. Daca simptomele persista mai mult de 3 zile, adresati-va medicului. Produsul nu trebuie administrat la copiii cu varsta sub 3 luni, decat daca este indicat de catre medic.
– De la 3-12 luni: cate 2,5 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi
– De la 1-3 ani: cate 5 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi
– De la 4-6 ani: cate 7,5 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi
– De la 7-9 ani: cate 10 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi
– De la 10-12 ani: cate 15 ml suspensie orala, de 3 ori pe zi.
Nu trebuie depasita doza recomandata. (sursa aici)

4. Administrati novocalmin la copil? Credeti ca este bine? (eu zic ca nu)

5. Cum procedati daca stiti ca doctorul nu are dreptate?

6. Intrati in panica cand este copilul bolnav?

7. Stiti sa faceti impachetari la copil? Il bagati sub dus pana intr-un minut ca sa-si revina? Sau infasurati copilul intr-o carpa umeda? Temperatura carpei o verificati cu termometrul sa fie cu 2 grade mai jos decat temperatura corpului copilului sau o testati cu mana?

8. Ii dati sau i-ati dat antibiotic copilului? Credeti ca este bine? (eu zic ca nu decat in cazul in care este absolut necesar; si asta pentru ca organismul nu va invata sa se apere, va deveni vulnerabil la toate virozele)

9. Ce ii dati copilului pentru imunizare? (noi am inceput cu bronhovaxom, 10 zile pe luna, timp de 3 luni, concomitent cu baraka, de 2-3 ori pe zi, timp de o luna, adica prima luna de bronhovaxom) Daca este pana intr-un an nu incepeti cu nimic. Dati-i lapte de la san. ZA BEST!

10. Completati voi mai departe cu ce ati mai invatat…




Tabara medievala pentru copii de la Rucar-Bran (platoul Giuvala)


Daca aveti copii intre 5 si 16 ani, cea mai buna solutie ca sa-i scoti din orasul imbacsit de atata praf si noxe, este Tabara Medievala pentru copii, organizata de . Daca as avea baiatul mai maricel l-as trimite in tabara fara nici o grija. Daca intrati pe pagina oficiala a taberei medievale veti gasi activitatile acestei manifestari dedicate copiilor nostri. O sa le postez mai jos, pe langa cele cateva aspecte legate de organizare. Exista pe site si poze efectuate in tabara. Iar pe profilul de facebook la tabaramedievala se aduna mereu alte si alte fotografii. Bineinteles ca Medieval Praxis se ocupa si de alte evenimente organizate pentru copii.

Iata si mesajul domnului Laurentiu Constantin, General Manager Medieval Praxis:

Au inceput inscrierile pentru Tabara medievala pentru copii.
Un eveniment dedicat copiilor mai mici sau mai mari pentru care idealurile cavalerismului medieval nu au apus…
Pentru a ne pastra spiritul tanar, pentru a ne aminti de copilarie si de alte timpuri, cand existau idealuri inalte si eroi adevarati, pentru a oferi copiilor nostri o alternativa.
Pentru toate acestea am creat pe Facebook pagina Taberei Medievale pentru Copii.

Tabara este deschisa in perioada 13 iunie – 7 august 2010 si este destinata copiilor cu varste cuprinse intre 5 si 16 ani.

Cu prietenie,

Laurentiu
http://www.facebook.com/tabaramedievala
http://www.tabara-medievala.ro

#

Cateva utile

Tabara se va desfăşura în şase serii de câte o săptămână după cum urmează:
I.   13.06 – 19.06
II.   20.06 – 26.06
III.  04.07 – 10.07
IV. 11.07 – 17.07
V. 25.07 – 31.07
VI.  01.08 – 07.08
Cost Costul taberei este de 1.400 Ron per copil si include transport, cazare, masa, instructori specializati pentru fiecare atelier, costume, materiale, diplome precum si asistenta para-medicala/ jandarmeria care vor asigura buna functionare a taberei.

Varsta In tabara sunt accepati copii intre 5 si 16 ani, fiind bine grupati pe categorii de varsta foarte apropiate.
Bagaj Copiii trebuie sa fie pregatiti cu haine de iarna suficiente pentru o saptamana la munte:

  • medicamentele pe care le iau în mod obişnuit, dacă este cazul
  • cizme şi ghete
  • încălţăminte de interior
  • pelerină de ploaie
  • şosete (cel puţin câte o pereche pentru fiecare zi)
  • un rucsac mic pentru excursii în care să poată încăpea cel puţin o pelerină de ploaie, o sticlă cu apă şi o gustare
  • adeverinţă medicală eliberată de medicul de familie în care să fie menţionate: copilul este apt pentru a participa în tabără, şi menţiuni speciale (afecţiuni, tratamente, alergii specifice etc. – daca este cazul).

Telefoane mobile Dat fiind ca este vorba de o tabara medievala, organizatorii se straduiesc sa creeze si sa mentina o atmosfera specifica, lucru care ar fi ingreunat de zgomotul nepotrivit cu epoca al telefoanelor mobile. De aceea, va recomandam sa nu dati copiiilor in tabara telefoane mobile. Va puteti suna copiii la numarul de telefon al coordonatorului taberei, in fiecare zi, dimineata si seara.

#

Activităţi

Fiecare zi de tabara este o noua provocare pentru copii. Programul prevede atat activitati in aer liber, cat si de interior. Impartiti in echipe, copiii participa la ateliere, se intrec in turniruri medievale, construiesc cazemate din zapada si invata sa traiasca in spiritul si in valorile cavalerismului medieval. Ateliere

hh

Atelier de pictură şi heraldică medievală
mai multe informaţii…

Atelier de spada medievala
mai multe informaţii…

Atelier de tir cu arcul
mai multe informaţii…

Atelier de improvizaţie şi teatru medieval
mai multe informaţii

Atelier de realizare manuala a hartiei
mai multe informaţii…

Activităţi recreative

Excursii şi drumeţii
Aflată în apropierea platoului Giuvala, pensiunea oferă numeroase oportunităţi pentru excursii. Cele mai multe trasee sunt foarte accesibile, iar priveliştea este mirifică. Vom merge în drumeţii la Cheile Moieciului, Parcul Naţional Piatra Craiului, Peştera şi Cheile Dâmbovicioarei etc.

Serile în tabără
La ceas de seară, copiii se vor aduna în jurul unui povestitor cu har şi vor asculta istorisiri despre domni curajoşi şi drepţi din istoria ţării noastre, despre lupte date pe viaţă şi pe moarte între oştiri câtă frunză, câtă iarbă, despre prinţese şi cavaleri sau vor vor viziona filme cu specific istoric.

Ceremonia de investire
În ultima seară vom înălţa un foc de tabără în jurul căruia vom cânta şi vom dansa, vom spune glume şi ne vom bucura de timpul petrecut împreună. Costumaţi în cavaleri şi domniţe, copiii vor participa la ceremonia de investire a cavalerilor. În urma ceremoniei, proaspeţii cavaleri vor primi un nume de cavaler şi un blazon distinctiv, care să îi reprezinte în lumea cavalerilor.

Locatie (poze) – informatii gasiti pe site.

DISTRACTIE PLACUTA!

Poezii ale unui tanar de 13 ani…senzational!


Cand devi parinte esti, in primul rand, fericit. Realizezi ca nimic din ce ai creat pana la acel moment nu se compara cu acel moment unic: cand iti vezi cea mai reusita creatie a ta, copilul. In timp ce creste inima tresare constant pentru fiecare lucru marunt pe care copilul tau il face. Traiesti sentimentul cel mai emotionant evritaim. Cand reuseste sa se rostogoleasca, cand iti descopera fata, cand gangureste, cand face primii pasi, cand spune primele cuvinte, cand face la olita, cand recita o poezie, cand descopera utilitatea fiecarui lucru din casa, cand te imbratiseaza…

Cu cat creste mai mult devii mandru de independenta cu care copilul tau incepe sa defileze prin viata. Gandeste singur, isi descopera talente nemaipomenite, isi face noi prieteni, distinge raul de bine…

Iata ca am surprins si eu un moment al unui tata, mandru fara margini, de propriul lui copil. Pentru ca, la 13 ani, Mihnea a compus cateva poezii exceptionale. Pentru ca sunt mama si inteleg atat de bine acest sentiment si, pentru ca mandria tatalui are o justificare puternica, m-am gandit sa impartasesc aceste creatii deosebite cu voi. Hai sa le citim impreuna aici dar voi pune una din poezii ca preview.

Viata scurta

Viata scurta,

Viata scurta,

Tu abia vii

Si repede pleci.

Prea putin

Cu noi petreci.

Si tristete

Ne lasi noua,

Numai plansete

Si roua.

Viata scurta,

Tu ne faci

Mai fricosi

Si mult mai lasi.

Viata scurta,

Tu imi iei

Bunicii si parintii mei,

Dar, oricat ai vrea,

N-o sa-mi poti lua

Si iubirea pentru ei.

Gandacelul


(TEXTELE SI IMAGINILE SUNT PROPRIETATEA AUTORULUI SI NU POT FI FOLOSITE, INTEGRAL SAU PARTIAL, FARA PERMISIUNEA ACESTUIA, IN CONCORDANTA CU LEGEA NR.8/1996, PRIVIND DREPTUL DE AUTOR SI DREPTURILE CONEXE)

Peste iarba de un cot

Se taraste un piticot

Da din maini si din picioare

Sa ajunga la razoare

#

Dar in iarba se zareste

Gandacelul din poveste.

Se suceste, se-nvarteste

Si din piept tare racneste:

#

“Hei, tu, dai peste mine

Sunt minuscul dar tip bine!

Da-te-ncolo sa ajung

Catre casa din pamant!”

#

Bebele se uita-n jos

La gandacul cel vanjos.

Isi intinde mana repede

Ca sa-l prinda-n degete.

(continuare)

Profesionalism sau moduri diferite de a profesa?


Zilele trecute mi-am luat inima in dinti si m-am dus sa-mi vaccinez baiatul la doctora de familie. Ma inspaimanta fiecare schimbare pe care o fac legata de fi-miu. Cum este si alegerea personaei care il vaccineaza. Pana acum am mers la doctota pediatra, Marcu Mihaela, de la Medlife. N-am avut niciodata probleme si nici nu m-am temut, chiar de la inceput, sa imi las copilul pe mana ei. S-ar putea sa conteze si increderea pe care o acorzi doctorului din start. Sau energia pozitiva pe care o imbratisezi. Sau amandoua. In orice caz n-am trait experiente devastatoare, defapt, de nici un fel.

Ieri, insa, din diverse motive, m-am decis sa merg la dotora de familie. Desigur nu legate de doctora Marcu. Nici o treaba. Un profesionist adevarat, care va ramane vesnic pediatra noastra. Ma rog, cat avem nevoie sa ne sprijine in demersul medical al copilului. Alte motive m-au manat in cealalta directie. Cu inima la gura ne-am prezentat la cabinet. Am cumparat vaccinul caci nu i-am administrat niciodata din cele gratuite si pun’te pe treaba. O asistenta, mai in varsta, s-a pregatit cu acul, noi ne-am adunat sa-l tinem pe copil si iata ca baga acul, inclinat cam cum s-ar zice nu in muschi ci sub epiderma, in muschiul piciorului, tremurat dar…reuseste sa introduca serul. M-am mirat, sincer, ca a procedat astfel, referitor la inclinarea acului. Marcu facea perpendicular, usor si aproape neobservabil. Ca sa nu mai zic ca nici nu aveam idee cand intra si iesea acul.

A plans nitel Stefan dar s-a linistit dupa ce doctora i-a prezentat-o pe Mu-Mu cu hartiile de retete in gura pe post de iarba. Pe mine ma amuza figura cu vacuta de cauciuc si radeam cu lacrimi iar Stefan se hlizea la rasul meu. In sfarsit au venit si sfaturile: pune-i comprese reci, da-i antipiretice, bla, bla bla… Faza pe care n-am luat-o in seama a fost compresa. N-am folosit evar si nici acum nu ma deranjam. Mare greseala!

Ajunsi acasa i-am dat cu antipiretice, comprese ioc. S-a bagat la somn si, la trezire, probleme. Va zic ca n-am avut nici o treaba. Cum omul e obisnuit cu un anumite mod de operare se asteapta la mai putine neplaceri, care neplaceri, la un moment dat, devin rutina. Dar compresele nu erau in schema. Asa ca iata-ma cu compresele dupa mine, da-i si aseaza-l pe perne, da-i joaca sa uite, ajungand sa ma enervez caci locul se intarise. Citeam pe net de intamplari de genul asta si raspunsul doctorului era asa: e ceva normal. Apoi citeam de paralizie dupa vaccin. Hmm.

Cum e? Profesionalism sau tine de cum s-a invatat fiecare sa isi faca meseria?

Stiati ca Daisy Ashford…


…a scris, la varsta de noua ani, un roman, care a devenit un mare succes?

Pe numele ei adevarat Margaret Mary Ashford (mai tarziu devenind Devlin), a fost o scriitoare de origine engleza, care a devenit faimoasa pentru romanul sau „Tinerii vizitatori” (The Young Visitors”) sau „Planul Domnului Salteena” (Mister Salteena’s Plan). Romanul a fost scris la varsta de 9 ani intr-un caiet de teme. Dupa multi ani, cand avea 36 de ani, Daisy Ashford, si-a gasit manuscrisul, zacand intr-un sertar. S-a decis sa-l dea spre citire unei prietene, care aceasta, la randul ei, l-a inmanat altor persoane. Pana cand romanul a ajuns in mainile celui care avea sa-i publice cartea.

Cartea a avut un succes enorm. Desi a fost publicat cu multe din greselile juvenile, adica de pe vremea cand fusese scris.

S-a adaptat o piesa de teatru pentru acest roman, prin 1920. S-au realizat si alte scenete, muzicaluri. Ultima aparatie, ecranizata, a romanului The Young Visitors, este in 2003. Gasiti aici detalii.

Primele modele in viata…


De la primul contact cu viata zarim, printre lacrimi, cativa oameni care ne prind de mana doar sa nu ne singuri. Privim mirati, nu deslusim ce rost avem acolo printre ei, cine sunt si ce doresc sa ne spuna, isi misca buzele ritmic, auzi ceva nedeslusit printre zgomotele dimprejur si ne intrebam: de ce ne-au scos din oaza noastra de liniste?

N-avem puterea sa descifram semnele din jur si plangem. Nu plangem pentru ca suntem deranjati de lume ci pentru ca nu stim cum sa o explicam.

Ne linistim din planset cand, a nu stiu cata oara, acelasi chip angelic ne-a zambit. Ne strange in brate, glasul i se aude cristalin, ne prinde de manuta si…miroase imbietor.

Ne atasam de mama. Mult timp ea este primul nostru model in noua viata. Ii copiem zambetul, lacrima, mersul, fuga, vocea, ideile…pare cel mai frumos om pe care l-ai intalnit. Il iubim fara sa stim. Este idolul nostru.

Apoi il indragim pe tata. Ne ajuta sa intelegem cine este mama, de ce e speriata mai mereu, de ce plange, de ce e fericita, starneste in noi curiozitati nemaipomenite. Tata iti raspunde la intrebari pe care mama doar le lasa sa vina din priviri. Tata alearga cu tine la doctor in timp ce mama sufera si se roaga pentru sanatatea ta. Tata iti strange mana puternic in timp ce mama te saruta pe ochi. Tata intra cu tine in universul jucariilor in timp ce mama va priveste protector.

O lasi pe mama in sufletul tau de copil, intr-un loc special, si-i dai prioritate tatalui. Acum el este idolul tau.

Dar cresti si, odata cu noii prieteni, te indepartezi de icoanele dragi ale parintilor. Ca sa te integrezi in lumea cea noua de cunostiinte ii uiti pe cei care te-au ajutat sa devii cine esti. Doar aparent. In realitate, ii tii ascunsi acolo adanc in subconstient.

Vin momente in viata cand te lovesti, mai cazi si, intr-un final, te si ridici. Atunci e clipa in care iti amintesti ce-ai invatat. Si scoti la suprafata sufletul bland al mamei si taria de caracter a tatalui. Realizezi ca primele tale modele in viata sunt singurele care te scot din orice impas. Chiar daca nu mai sunt cu noi. Chiar daca dispar ei sunt acolo cu noi, in sufletul si caracterul nostru. Ne-au amprentat pe veci.

Ghicitori pentru pitici


Va mai amintiti ghicitorile de la scoala? Eu imi amintesc cu drag de ele. M-am gandit sa fac o sectiune pentru piticii nostri cu cele cateva ghiciori pe care le mai stiu de cand eram eu mititica. Doamne, ce ma mai intreceam cu copiii la ghicit raspunsul! Asa-mi placea cand le descopeream de ziceai ca am prins lumea in palmele mele!

Poate ca azi suna altfel. Daca mai stiti si voi si altele mai vechi sau mai noi va rog sa le scrieti.

Hai sa purcedem:

1.

Jucausa flacara,

Pe copaci se catara…

2.

Cunosti o vietate

Cu coarne mici si moi,

Ce-si poarta casa-n spate

Prin iarba si prin foi?

3.

Peste nu-i dar sta in balta,

Nici lacusta nu-i, dar salta,

Greier nu-i, nici pitigoi,

Dar e cantaret de soi.

Si acum sa va vad cat de ageri sunteti! :)) Chiar si voi adultii.