De la lume adunate…si tot la lume date (partea a cincea) – lepse peste lepse…si premii


Continuare la celalalt post:

Tot cu mizichie va las sa cititi…

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Si era sa uit…cine vrea sa le preia n-are decat….;)

35.

De la Claudia am primit o leapsa interesanta. Amintiri de la gradinita.

Desigur ca nu-mi amintesc multe importante dar cateva raman intiparite acolo undeva in adancul mintii si ies la iveala atunci cand te astepti mai putin. Defapt sar la inaintare cand nu’s ce clic le declanseaza, raportate la anumite evenimente curente. La mine asa au functionat.

Si, iata, ce amintiri s-au razvratit sa iasa la lumina:

Dar sa incep cu inceputul. Am cautat poze, caci am promis si poze de la gradi, si am dat peste cateva de cand eram ca baiatul meu. M-am intrebat adesea cu cine seamana. Doamne, m-am miratara-i si am realizat ca este JE. Deci nu mi-au schimbat copilul la maternitate!:) Chiar si acum are trasaturile mele de cand am mai crescut eu. Uite pun poze, domne, daca nu ma credeti! 😉 Ei bine n-am reusit sa le pun p-alea ale lui fi-miu ca e greu, taica, sa gasesti pe sidiurile alea multe. Inainte era simplu: aveai un aparat de fotografiat sau avea altul si faceai cateva poze. Le tineai intr-o cutie de pantofi sau mai stiu eu ce! Acu’ avem multe pe CD-uri, DVD-uri, Blureiuri si cand te apuci sa le cauti iti ia o zi intreaga…cu indulgenta.

…din jurnalul lui Stef le-am cules p-astea 😀

Pe prima pagina sunt eu si pe cea de-a doua (cea de jos) tati.

Hmm, grasunul nostru era obosit. La mine a facut poza deja fleasca de somn. Doua poze am apucat sa fac.

Iar aici cateva poze cu mine la varste mici. Asa ca sa ma dau mare! 😛

Dar hai sa trecem la ce trebuia sa vorbim. Despre gradinita.

Doua poze am doar de la cea de la bunici, de la tara, undeva prin Braila. Despre cea din Bucuresti amintirile nu sunt faine. Deci nici pozele nu se merita sa fac. Eram mai bataioasa si obraznica. Ascultam doar de mine si dadeam de furca la toata lumea. Bineinteles ca, la asemenea atitudine, vine si tratamentul de rigoare. Indiferenta, bataie si marginalizare. Ceea ce nu m-a descurajat niciodata. Am simtit un ghimpe in suflet inca din prima zi. Parca imi amintesc ca acum ca era o mica serbare de primire. Noi copiii trebuia sa stam dupa o perdea, cumintei, pe scaunele. Parintii dincolo de perdea asteptau cu sufletul la gura sa isi vada odraslele in formatie. Eu, insa, m-am eschivat de la mica serbare si m-am dus sa ma asez pe un scaun langa parinti sa astept sa se dea perdeaua la o parte. :)) Si a aparut o umflata urata ca muma padurii sa strige la tata ca sa trec la locul meu. Nu mai stiu daca m-am dus. Probabil ca m-a luat tata de mana si m-a sfatuit sa o fac ca sa nu am probleme. Nu cu el ci cu baba cloanta.

In sfarsit trecuram si de faza asta cand, iata, ca Danutza mea n-avea chef de culcare la ora stabilita. O zi, doua, m-au certat femeilea alea dar, daca am vazut ca nu ma inteleg cu ele, ma bagam in pat si ma faceam ca dorm pana dispareau. Apoi tzust din pat si fuga pe hol. Ce emotii traiam, dumnezeule! Corupeam pe cativa si mergeam la toaleta si stateam acolo de povesti. Naiba stie ce puteam noi sa vorbim la varsta aia!

Imi amintesc ca mi-am prins si degetul in usa ca au fost nevoite niste doctorite sa-mi faca o cusatura. Am plans atunci dar nu stiu de ce ca nu ma temeam de lovituri sau ace.

Iar, cea mai tare faza, a fost plecarea mea de la gradi. Aceeasi poveste cu dormitul. Toata lumea sforaia, eu m-am imbracat, mi-am luat un bagajel si am plecat. Ma gandeam sa ma duc acasa. La apartament ma duceam eu dar n-aveam chei. Si stiam sa ajung. Nu era mare scofala. Dar cum intru? In sfarsit o luai eu pe niste stradute, trecui si semaforul regulamentar, sa ajung la tata la servici. Memorasem traseul din masina de transport in comun, cand fusesem eu odata cu el. Vise taica! Ca m-a gasit o educatoare si m-a luat la intrebari. Femeia calma m-a luat de manuta si hai la gradi. Cand a aflat tata sa moara, nu alta! Mama, nu mai zic! De atunci au fost nevoiti ai mei sa ma tina acasa. Si m-a ingrijit o vecina de bloc. O doamna cu dintii falsi! Nu pot sa o uit cand radea ca i se vedeau dintii aia lati si platinati. Dar avea un suflet bun. A avut grija de mine ca de copilul ei.

Apoi la gradi de la bunici nu mai stiu mare lucru decat ca abia asteptam sa vina bunicu, care avea fieraria aproape, cu napolitane in ciocolata. Mama, mama, ce nebunie de arome si ce deliciu. Am cautat sa mai pap d-ale dar n-am mai gasit. Adica acel gust nemaipomenit! Caci gasesti Joe peste tot si altele asemenea dar nu se compara cu ce senzatii traiam atunci la o napolitana d-aia..

36.

Mi-am luat sarcina de a-mi descrie continutul acestui accesoriu foarte important: geanta.

Am facut un comentariu la o leapsa pe care a primit-o Corina, iar eu am preluat-o.

Foarte bine surprinsa pisicutza. Cat despre ce am in geanta…hmm…printre hartiile de la ATM, facturi, un pre…dar mai bine scriu un articol…:))Sau va las sa ghiciti ce urmeaza?:P

Asa ca, iata-ma, luandu-mi sarcina de a duce la capat o alta leapsa. Desi mai am una tot de la Corina. Nu o mai gasesc dar nu se supara. Caci nici asta nu e prea recenta. Si cred ca va fi o surpriza sa vada ca i-am dat curs pana la urma. 😀

Deci…era …un pre…gatit arsenal pentru fi-miu: adica servetele umede de la Pampers, o perie, o furculita si o lingurita, jurnalul lui Stefi, o carticica de povesti (Motanul Incaltat avem acum pe val), niste pampersi, o cutiuta cu crema de galbenele, iar din cele ale mele: un strugurel si o bricheta. Aaa, sa nu uit un pix si o agenda in care notez diverse.

Geanta pe care o am acum e imensa si incap mult mai multe in ea. Ma bucur ca am primit-o p-asta de la matusa mea draga. A stiut ce-mi lipseste. 😉 La drum lung, de o zi, punem sepcute, caciulite, bluzite de schimb, ciorapei si altele, biberoanele cu apa, ceai sau lapte. Si, la final, inca mai este loc.

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

37.

Am sa fac un update la postarea legata de primul de excelenta (sunshine award) precizand ca mi-a mai fost acordat de doi prieteni de blogosfera, respectiv Paul si SonoftheEarth (al carui nume nu il stiu dar mi-ar placea sa-l cunosc). Le multumesc din suflet pentru premiu. De nominalizat nu mai nominalizez pe nimeni in mod special. Doar va zic ca sunteti toti deosebiti si va dau la toti, din blogrollul meu,  premiul, fara exceptii.

Anunțuri

Un gând despre „De la lume adunate…si tot la lume date (partea a cincea) – lepse peste lepse…si premii

  1. Pingback: Tweets that mention De la lume adunate…si tot la lume date (partea a cincea) – lepse peste lepse…si premii « Slalom printre cuvinte's Blog -- Topsy.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s