This is it!


Mai devreme sau mai tarziu toti membrii familiei mele au ajuns sa poarte ochelari. Eu, insa, am avut mereu convingerea ca voi fi ferita de aceasta dependenta. Desi am citit mult cand eram copil insa, cum ar spune doctorul, in pozitii vicioase. Cum apucam o carte buna ma asezam oricum, pe burta, la birou, pe spate intinsa fara perne la spate, in picioare, doar ca sa apuc sa savurez lectura cartii. Cu greu le puteai da jos din mana. Pentru multi copii copilaria este ceva mai trista, as putea zice. Iti faci prieteni reali dar reusesti, cumva, sa deslusesti povara propriei tale maturitati, maturitate care-ti dezvolta, la un moment dat, simtul singuratatii. Si cauti modalitati precare de a-ti alunga tristetea, la inceput. Si in continua ta cautare te regasesti, intr-un final, in diverse activitati, care-ti dau sentimentul ca nu esti singur: unii picteaza, altii studiaza si patrund secretele naturii, cativa se arunca in bratele muzicii si multi, ca mine, vibreaza in tandem cu autorii cartilor de diverse genuri. Aventurile, personajele, descrierile, detaliile, sunetul si imaginea fanteziste ale cartilor lecturate, te schimba, te transforma intr-un alt om de fiecare data, isi insufla speranta, te ucid si te reinvie intr-un alt costum sublim de personalitate desavarsita. Astfel ca la fiecare ultima pagina te simti trist caci trebuie sa te intorci la propria ta poveste. Daca incepi un alt capitol dintr-o alta carte te chinui sa alungi fantomele ultimei aventuri. Apoi te renasti prinzandu-te de firul noii tale intamplari nemaipomenite.

Citeam mult si nu ma saturam. Gandeam ca astfel viata va merge pe repede inainte si nu voi sesiza ce s-a schimbat in jurul meu, mi-era teama de adevarul acestei matrice, ce eram obligata sa o completez cu prezenta mea. Nu mai stiu cand s-a terminat visarea mea dar a fost un sir de evenimente, care m-au smuls usor, fara sa observ, din universul meu exhaustiv. Nu este mai greu acum decat a fost atunci. Plangeam si radeam la fiecare secunda de viata imaginara alaturi de personajele animate de fantezia mea. Sufeream, iubeam si ma bucuram intens.

Aici insa traiesc o singura poveste: a mea. Nu poti sa te intorci sa-i dai o alta interpretare, nu poti sa ii dai un alt final, nu poti, de vrei, sa ai chipul unei persoane dragi in locul celei pe care o ai in fata, este totul asa cum a creat Autorul cartii, unde fiecare avem un rol statornic. Doar el ii poate muta si preschimba dupa cum ii dicteaza constiinta. Matricea poate fi asimilata nesimtitor traiului individual. Cuvantul de baza: predefinit. Esti prins in panza de matase a timpului masurat, asemeni nisipului din clepsidra, in pagini innegrite de grafice ale unui mecanism perpetuum mobile destinat fiecaruia dintre noi. E simplu, zic eu, caci poti sa nu razi, poti sa nu plangi, poti sa nu disperi, poti sa nu fii fericit, poti sa nu faci absolut nimic caci nu se vor schimba decorul, lumea, ideile, intamplarile, soarta, destinul, norocul, ghinionul, tristetea, bucuria…this is it!
Singurul care se schimba sunt doar EU!

Anunțuri

3 gânduri despre „This is it!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s