Povestile copilariei – DOUA MINUNI


DOUA MINUNI (India)

Uite cum a fost:

Intr-un rand a cazut trasnetul peste casa unui om de vaza si toate bogatiile aceluia au ars dintr-odata. I-a ramas neferictului doar un urias ceaun de tuci, pe care nici focul nu l-a putut vatama.

Si, iaca, omul, pe care il chema Nanduka, s-a hotarat sa plece din locurile sale de bastina pentru a-si uita nenorocirea. Inaintea plecarii s-a dus Nanduka la vecinul lui, pe nume Laksmana si i-a zis:

– Rogu-te, prietene binevoitor, pastreaza-mi pana la inapoiere singura mea avere, ceaunul de tuci.

Doi ani de zile a pribegit Nanduka pe meleaguri straine dar in al treilea i s-a facut dor de locurile de bastina si s-a intors in satul lui.

Si, iaca, inapoindu-se, s-a dus Nanduka la vecinul sau. Vazandu-l pe Naduka Laksmana a rostit cu prefacuta amarciune:

– Ce nenorocire, prietene! Ceaunul tau de tuci a fost mancat de soareci!

Nanduka n-a aratat de fel ca nu crede cuvintele vecinului. A spus cu glas tare:

– As vrea sa cobor pana la rau sa ma spal de pacate dupa drumul cel lung. Roaga-l pe feciorul tau sa vina sa ma ajute. Si sa aduca la mal tot ce trebuie pentru spalarea de pacate.

Graind asa, Nanduka s-a indreptat catre rau, iar dupa el mergea, ascultand porunca parintelui sau, feciorul de sapte ani al lui Laksmana.

Alegand un loc mai ferit, langa o stanca, s-a spalat Nanduka de pacate, apoi l-a apucat pe feciorul lui Laksmana si l-a varat intr-o pestera din apropiere, rasturnand la intrare si un bolovan mare si greu. Dupa care, ca si cand nimic nu s-ar fi petrecut, s-a indreptat spre casa.

Catre seara a venit in goana mare Laksmana si-a strigat:

– O, Nanduka, unde mi-e feciorul? De ce nu s-a intors acasa?

– S-a intamplat o mare nenorocire, prietene! Cat m-am spalat o randunica l-a inhatat pe dragutul tau fecior de pe un bolovan care se afla la malul raului…

– O, ce spui, ticalosule! a strigat Laksmana. Cine-ar putea crede ca o randunica poate cara un copil de sapte ani?…Hai chiar acu’ la judecata!

Daca s-au infatisat ei inaintea judecatii, a iesit Laksmana in fata si a zis:

– Stapana intelept si preadrept! Mincinorul asta zice ca o randunica l-a rapit, de pe un bolovan de la marginea raului, pe feciorul meu de sapte ani. Porunceste-i ticalosului sa-mi inapoieze baiatul…

Ascultandu-l pe Laksmana s-a intors judecatorul catre Nanduka:

– Tare ne mai crezi prosti, intr-adevar! Pe data sa-i inapoezi vecinului feciorul!

– Dar cum i-l pot inapoi daca i l-a rapit o randunica?!

Atunci toti judecatorii, cati erau in incapere, n-au mai putut rabda si-au strigat intr-un glas:

– Ce tot vorbesti? O randunica poate ridica oare un copil in vazduh?

Nanduka a prins a rade si-a bolborosit printre hohote:

– Acolo unde soarecii pot manca un ceaun de tuci randunica poate ridica in vazduh un copil de sapte ani!

Si-a povestit cum ii lasase in pastrare vecinului ceaunul de tuci si ce s-a petrecut dupa aceea.

Atunci au ras cu totii si-au prins a vorbi:

– Nanduka si Laksmana, de-i asa, impacati-va si nu va mai certati. Laksmana sa-i inapoieze lui Nanduka ceaunul iar Nanduka, lui Laksmana, feciorul.

Si-asa au facut. Iar amandoi s-au aflat multumiti.

Dar oamneii din satul acela spun si azi:

– Acolo unde soarecii pot manca un ceaun de tuci randunica poate ridica un copil de sapte ani in vazduh!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s