Povestile copilariei – PASARARUL CEL ISTET


PASARARUL CEL ISTET (India)

Un pasarar si-a intins odata, pe o miriste, plasa lui cea mare. Inainte de asfintitul soarelui s-au lasat pe camp o multime de pasari de toate soiurile. Pasararul a tras de franghie si tot stolul a ramas prins in plasa. Dar pasarile erau tare multe si, smucindu-se toate odata, s-au ridicat in vazduh cu plasa cu tot.

Zburau incet pentru ca trebuia sa care si plasa dupa ele. Vazand una ca asta pasararul a prins a le urmari. Uitandu-se-n toata vremea asta catre cer gonea indarjit in urma pasarilor.

Ajungand in sat se izbi de un trecator.

– Unde fugi asa, prietene? l-a intrebat trecatorul.

– Sa prind stolul care mi-a smuls plasa, a raspuns pasararul.

– Ei, dar unde ti-e mintea? s-a mirat trecatorul. Oare nu vezi cat de sus zboara toate la un loc? N-ai sa le mai prinzi niciodata!

– Om vedea, om vedea! a raspuns pasararul, urmandu-si goana.

Cand soarele a coborat spre asfintit au prins a-si cauta pasarile loc de mas (popas).

– Sa zburam catre rau, acolo putem dormi, si-au dat ratele cu parerea. Pe langa rau cresc trestii minunate.

– In crangul de bananieri se doarme mai bine ca oriunde, au spus papagalii.

– Vrem sa dormim in balta! au strigat ibisii. Acolo-s broaste de-a minunea!

– Vrem la rau! Vrem la rau! au strigat unele.

– Iar noi in crangul de bananieri! au spus celelalte.

– Noi vrem in balta! au amintit altele.

Mult au dat din ciocuri dar la nici o incheiere n-au ajuns.

Vazand, la dreapta raul, ratele au tras catre apa; papagalii au luat-o atunci la stanga, catre crangul de bananieri, iar ibisii au pornit inapoi, catre balta.

Dar, numai ce au incetat a se intelege si n-au mai carat plasa intr-o singura latura, plasa a prins a cobora tot mai mult, mai mult si pasarile s-au pomenit, in cele din urma, apasate de greutatea ei, la pamant. Atunci pasararul si-a strans degraba plasa, a pus vanatul pe umar si-a vandut a doua zi la piata toate pasarile.

Anunțuri

3 gânduri despre „Povestile copilariei – PASARARUL CEL ISTET

  1. citind randurile astea, m-am dus cu gandu la filmele alea cu evadati:)) atata timp cat lucreaza impreuna le merge, cum se despart, fiecare dorind s-o ia pe calea lui, cum sunt prinsi :))
    btw, imi place noul look !

  2. Pingback: La un an şi o zi… « Mihaela13o's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s