Un necaz nu vine singur!


Folosesc un cliseu ca sa explic o stare de fapt care se petrece de cand e lumea. Intr-adevar chiar vine un necaz dupa altul exact cand te astepti mai putin. Dar mereu ridic fruntea sus si ma gandesc ca enervarea nu ma ajuta cu nimic si ma straduiesc sa rezolv cat se poate de multe din problemele care se ivesc de nicaieri. Insa cat poti sa suporti? E un perpetuum mobile. Ieri solutionam ceva, mai incolo altceva. Azi, cand credeam ca ma relaxez, o iau de la capat. Nu se mai termina.

Masina de spalat a cedat, nu definitiv dar e in pioneze, vecinul de jos ma anunta ca ii este inundata bucataria si problema e de la noi, zapada a dat startul la o mini vacanta copiilor, deci si meseriasilor care m-ar fi putut ajuta cu rezolvarea problemelor, pe baiat trebuie sa-l vaccinez si mi-e teama sa plec pe frigul asta la doctor si tot pe frigul asta sa-l scot dupa vaccin ca sa-l aduc acasa, banii sunt la limita… Stiti si voi, cam cum stam la capitolul bani. Intretinere, telefoane, internet, televizor, curent, impozitele la casa si masina, RCA la masina, Casco, pampers, lapte, mancare si gata s-au epuizat. Ramai cu cativa ca sa mai cumperi cateva carti, ziare, paine si cam atat. Intretinerea m-a uscat scurt de aproape 500 RON. Credeati ca nu e posibil? Este! Si asta pentru ca am apartament pe colt de bloc la bulevard. Toti curentii reci intra pe geam cand aerisim si gata s-au ridicat gradele la calorifer. Si daca lasi la o caldura medie te trezesti ca-i frig pentru ca peretii sunt reci in mod constant.

Nu de mult am avut probleme de sanatate cu totii. Mai intai baiatul. Raceala, febra de la dinti, adica febra 38.9. Du-te la doctor sa vezi ce are. Sa nu fie altceva decat dintii, care nu pareau sa apara dar nici nu se vaita de altceva copilul. Totul a fost bine. Rezultatele erau bune. Doua saptamani tratat raceala, trei zile a fost bine, si iar trei zile febra de dinti. Intre timp am dezvoltat si eu o problema. Trebuia un doctor dar la problema respectiva te abtii. Asa ca da-i cu tratament babesc. O luna de chin si s-a dus. Apoi iaca sotul. Raceala, indigestii. Si am revenit eu ca sa inchid ciclul. O veche problema dermatologica a revenit. Cateva pete maronii, un semn ca ficatul meu este bolnav. Nu-i bai! S-a rezolvat cu o solutie. Desi problema persista. Asa cum persista si suflul sistolic, durerile de cap si altele. Dar s-a accentuat o alta tot dermatologica. Cum detergentii, sapunurile, lichide solide sau orice solutie de spalat, nu mi-s cei mai buni prieteni cand e vorba de piele m-am procopsit cu o eczema. Putina crema de galbenele de cateva ori si s-a …umezitdestul cat sa nu ma jeneze, dar nu trece. Pentru ca trebuie sa spal vasele, trebuie sa-l spal pe baiat, trebuie sa-mi spal mainile frecvent. Dar, ca sa vezi, parca cineva s-a hotarat sa ma salveze. Nu mai spal vase, nu mai spal hainele, nu mai folosesc apa pentru ca…

Si cum de se aduna toate gramada? Nu stiu. Poate ca e mai bine sa vina mai multe cumva mai usor de suportat financiar si moral decat sa-ti vina cate una imposibil de rezolvat. S-ar putea ca universul sa vrea sa inteleg acest aspect si sa multumesc ca nu-i mai rau de atat.

Ma gandeam la un prietena care-mi spunea, mai in gluma mai in serios si cu noduri in gat, ca e bine sa fii bolnav de diverse mai usoare si sa te tratezi, tinand mereu garda ridicata cand e vorba de sanatate, decat sa te stii sanatos tun si sa mori brusc. Pornisem discutia de la faptul ca tatal lui murise dintr-un stop cardiac. Niciodata n-a suferit de nimic si nici n-a facut vreo vizita la doctor.

Sa apreciem ca nu ne este mai rau totusi, nu?

Anunțuri

18 gânduri despre „Un necaz nu vine singur!

  1. Salut,

    Bun postul tau.
    Parca cand se pornesc nu le mai opresti nicicum.
    Pot sa completez post-ul tau cu inca 4 pagini A4 numa despre ultima luna :(.
    Eu am invatat o chestie. Ca oricat de rau imi e, mi-e bine.
    Nu stiu cum se intampla ca de fiecare data cand imi vine sa zic „s-o ia dracu” si sa ma frustrez cum pica toate aud sau citesc de cate un caz care imi spune sa imi fie rusine.
    Cum e cu Razvan Zainescu sau Daniel Raduta.
    Ma simt penibila si rasfatata cand ma plang de ale mele (care chiar nu sunt usoare) dar etern mai tolerabile decat alte situatii.

    • Chiar la Daniel Raduta m-am gandit cand am scris acest articol.
      Ma simteam atat de frustrata pentru ca nu le pot rezolva pe toate si vin altele in fuga peste mine…
      Asa ca apreciez faptul ca nu m-a lovit soarta atat de crud. Apreciez ce am si faptul ca se pot sterge cu buretele toate necazurile.

  2. sunt foarte de acord cu commentul tau …

    cred ca e parte din procesul de crestere/maturizare … si din faptul ca esti mami.
    Dupa ce ai un copil individualismul se sterge. E incredibil … parca vezi in jurul tau, parca nu mai e despre tine totul, despre ce ai chef sau nu, despre ce iti place sau iti displace … etc. Parca atunci te trage cineva de maneca si te face atent la ce conteaza, te face empatic … esti atent la ce e in jurul tau …
    Cel putin mie asa mi se pare 🙂
    Asta nu poate fi decat bine.

  3. Nu-ti pot impartasii prea multe din experienta mea de viata, pentru ca nu o am asa bogata, insa am invatat un lucru de la un tip pe nume ShayCarl(tipul din ShayTards, poti vedea si pe blogul meu), si anume modul in care iti traiesti viata depinde numai de tine. El este un tip foarte haios, si traieste viata din plin. Are o mentalitate ca viata este asa cum vrei tu sa fie. Poti lasa momentele nefericite si necazurile sa te copleseasca, sau poti trece mai departe si sa-ti traiesti viata. Foarte bun articolul, la cat mai multe!

  4. citindu-ţi articolul, m-am dus cu gândul direct la sor’mia a mare(mare fiindca are 40+ :)) numai ea avea asemenea probleme(„iara a venit baba de la 3 că-i curge apa în cap, m-am dus la ea şi vai :)) putea să facă duş, iar tavanul era negru. Vrea să cheme instalatoru’ n-are decât, dar ăla nu-mi sparge mie podeaua că numa ce mi-am pus gresia :(( şi masina de spălat uruie ca dracu, şi ăstia nu mai mi-au pus banii, şi cu zăpada asta a blocat drumurile, si nelu(soţu) nu are curse :(( şi patricia(fică’sa) si-a spart nasu, i-a dat un dobitoc cu mingea în nas şi…. ce amintiri :))

  5. A, am o adăugire 😛 a la socrates. El zicea că dupa durere vine placere, chestia asta o zicea în timp ce-şi aştepta moartea „dupa ce îi dăduseră cătusele de la picioare jos(deci, după ce suferise) acesta se simţea mult mai bine(deci, avea parte de plăcere). 😛
    în fine, „ceea ce nu ne distruge, ne face mai puternici” pare-mi-se aşa era.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s