Ti s-a intamplat…


Ti s-a intamplat vre-odata sa te trezesti brusc si sa te simti toata ziua ca si cand n-ai fi intreg (la cap)?:)

Azi m-am trezit brusc. A sunat un vecin la usa si l-am ajutat cu o treaba. Am vrut sa dorm dupa ce a plecat dar nu mai reuseam sa ma reintorc la visul pe care il traiam intens. Asa ca m-am ridicat si mi-am facut datoria de mama, de casnica si m-am asezat, intr-un final la calculator. Am inceput un articol, undeva pe la al doilea paragraf m-am oprit, am citit si am sters. Nu-mi placea nimic. Parea stupid si enervant de banal. Am inceput altul, avand in cap toata schema textului. Cand am dat sa scriu am realizat ca mana mea scria altceva. Mintea mea se pierduse undeva pe drum. Si m-am blocat iar. Am inceput alt articol. Blocaje peste tot. Chiar si in intersectia pe care o urmaresc pe geamul de la bucatarie.

Ce puteam sa fac decat sa incerc pana imi iese?! Caci asa am invatat si eu de la cei mai mari! Dar, cum n-aveam timp si nici rabdare, nici macar sa inteleg ce scriu altii, m-am lasat pagubasa. Pe fi-miu il adormisem deja de ceva vreme. L-am urmarit cateva minute si m-a luat o toropeala dulce. M-am bagat in pat langa el si am dormit.

Cand am deschis ochii m-a lovit un gand: se poate ca visul, pe care eu il traduc ca (pe) o relaxare a mintii,  intrerupt de acea sonerie, sa-mi fi dat peste cap tot circuitul nervos si de aceea nu ma puteam concentra sa termin? Eram intreaga…pe jumatate? Iata cum vedeam eu situatia dupa ce sinapsele mele isi facusera „siesta”.

Scriam, mai demult, un articol despre visare, cum acest proces poate fi confundat cu o alta viata paralela. Si, daca tot sunt la capitolul paranormal, as vrea sa amintesc de filmul in care a jucat Demi Moore, numit Passion of Mind.

M-a rascolit dinnou acea nebuloasa data de procesul visarii. Ce se intampla cu tine? Daca ar trebui sa dau o explicatie metafizica as zice ca e posibil sa traiesti o viata dubla. Si ca, la momentul la care m-am intrerupt din viata pe care o traiam, o parte de mine a ramas acolo. Iar aici restul.

.

.

Daca ar trebui sa privim realist visarea este un proces al creierului de inviorare dupa o zi stresanta. Odata ce muschii corpului s-au relaxat, incepe si activitatea creierului. Multi oameni de stiinta au concluzionat ca cel mai aglomerat trafic cerebral se produce noaptea. Unii oameni de rand traiesc cu impresia ca visarea ii oboseste. Eu zic ca este explicatia de aici. Visul intrerupt inseamna bruscarea unui proces in curs al creierului. Vei functiona, aparent, bine, dar operatiunile esentiale si mai profunde ale gandirii vor avea mereu blocaje.

Pentru cei mai pragmatici iata ce am gasit.

Asa ca fiti atenti cu somnul ca nu-i de shaga.

Despre film n-am sa povestesc. Va las pe voi sa-l digerati la un castron de floricele cu unt si cu un Pepsi (sau apa pla plata cu lamaie). 😉

Anunțuri

7 gânduri despre „Ti s-a intamplat…

  1. păi, la felul în care ai scris, nu pot să-ţi urez decât” să te tot trezeşti aşa 😛 ” Eu foarte rar visez 😦 dar ma bucur ca atunci când visez şi sunt trezit, pot să-mi continui visul odată ce pun capu’ pe pernă 🙂

    • se prea poate(oricum sunt multe lucruri ciudate care nu şi-au găsit incă un răspuns) . Tocmai de aceea existăm noi „filosofii” :))
      privit dintr-o alta perspectivă, visul poate fi pur si simplu procesul de redare, al informatiilor primite pe timpul zilei, informatii de care s-ar putea sa nu fi fost conştienţi(adică, eu vorbesc cu tine într-o încăpere, şi deşi nu sunt atent la o ferseatra anume sau la un colţ al camerei, eu sunt conştient ca el exista acolo). Si astfel, în timpul nopţii s-ar putea să visez ferestre, deşi s-ar putea să nu-mi amintesc unde anume le-am văzut :))
      @alexandrescudaniela, ai inteles bine 🙂 mesajul meu era de bine.

    • Adevarat, poate fi premonitie, insa n-am acoperit acest capitol pentru ca e mult de discutat.
      Iar eu chiar tind sa-i dau dreptate lui Freud. Visele sunt manifestari ale subconstientului legate de anumite intamplari marcante (de regula negativ) ale zilei sau chiar ale unei perioade mai lungi din viata. Raportate la angoasele copilariei acestea iau formele temerilor sau obsesiilor noastre. Chiar si a nevoilor primare.
      Premonitiile le ai in anumite circumstante. Dar e mai mult de dezbatut, cum spuneam.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s