Facultatea…


Iata ca azi am cam tras chiulul pentru ca mi-am ajutat semenii. Respectiv pe draga mea mama. Niste cursuri, teste grila, toate pentru facultate. Adica mama face facultatea. Acum un an cineva i-a propus, la drum de seara, sa practice si acest sport. Nu a cugetat mult. Si pana la urma de ce sa cugete cand aceasta necesitate ar fi punctat la pensia ce urmeaza sa vie? Bravo ei si bravo acelei prietene care i-a dat impulsul!!

Initial a venit sa ne explice cum s-a decis sa faca asa „nazdravanie” si care ii sunt motivatiile. Prima data am fost putin socata. La varsta asta? Dar mai are puterea sa memoreze atatea materii? Mai are rabdare sa parcurga acei patru ani de studii? Dar la examene va putea sa se simta egala cu toti? Bineinteles ca mi-am dat seama cat de ridicola sunt ca imi pun asemenea intrebari. Mama a sacrificat facultatea, inceputa acum multi ani, ca sa ma nasca si sa ma creasca. Si acum vin eu sa ma pun contra? Sa refuz a-si indeplini dorinta? Pana unde merge egoismul meu?

Asa ca m-am scuturat de negativism si am privit-o. Cu respect, mandrie si admiratie. Uite ca are curaj sa faca ce si-a dorit. Realizam ca, pentru mama, urma o perioada grea si avea nevoie de sprijinul meu. I-am spus intr-un final ca are tot suportul.

In schimb tata, care a terminat doua facultati, by the way, considera atunci ca este ridicol iar azi tot la fel gandeste, insa cu o doza de resemnare. Il inteleg pentru ca a simtit ca mama este un super erou in viata ei profesionala si i s-a parut aiurea sa faca o facultate atat timp cat ea este un profesionist mai bun decat altii. A acceptat situatia in care nu avea studii superioare si toate cele care vin odata cu asta: a acceptat sa lucreze mai mult decat altii, a acceptat sa nu promoveze, acceptase si faptul ca va avea o pensie mica…

Sunt convinsa ca cei care au cunoscut-o ar putea sa confirme treaba asta.

Si, iata, ca s-a decis sa faca pasul cel mai important in viata. A framantat-o multi ani. Ca sa cresti un copil nu-i asa usor. Nici sa ai un job bun nu e usor de tinut. Si, eu fiind la casa mea, cu sot si copil, s-a decis sa incerce. Pana la urma nu ma mai avea in grija. Puiul se facuse mare si nu mai avea nevoie de ea (vorba vine, mereu am nevoie de ceva si saraca sta dupa fundul meu!).

Desi ii era mai frica de orice o incercase viata pana atunci a mers inainte. Iar azi o vad cum se streseaza ca ii lipsesc cursuri, ca nu poate sa printeze altele. Apropos. A luat de la facultate, respectiv de la secretara, un CD cu toate cursurile si testele… in format electronic… Foarte fain, as putea sa zic. Dar imbecilul care le-a pus acolo a parolat doua fisiere astfel ca poti doar sa le citesti. Ce e treaba asta? Ori le parolezi pe toate, ori nu. Cata mirarea am avut sa vaz cat exces de zel au unii. Era si tizul meu ala de o facut prostia. Mi-a fost si rusine sa-i pronunt numele. Si l-a lasat la properties. Ei, asta e! O sa citeasca de pe ecran. Ce sa mai zici?!

Am avut oricum cateva indoieli. In primul rand ma gandeam ca mama nu are rabdare sa termine facultatea. Ceea ce m-a ingrijorat putin. Ma gandeam ca ar fi pacat sa dai ghes inimii si sa te poticnesti din pricina de multe neajunsuri.In al doilea rand m-am gandit la studentii tineri (sa se inteleaga, si baieti si fete:)). Nu o sfredelesc cu privirea si o intimideaza  pentru ca apare la cursuri sau examene printre ei? Dar s-a linistit treaba cand am aflat ca sunt multi in aceeasi situatie ca mama. Bun, s-a mai dus o problema. In al treilea rand m-am gandit la volumul de munca la noul job si volumul de studiu de la facultate. Mai, m-am uitat printre cursuri. Sunt plenty… mandra mea, draga mea (ca sa si citez din melodia Ilenei Sararoiu)…Parca nu aveam atat de studiat, fratzica. Erau volumele mai mici si parca, atunci cand citeai, stiai pe ce lume traiesti. Acum sunt aberante si aiuristice. Zici ca sunt scrise de niste amatori. In afara de cateva formule pe ici colo (copiate si alea de la aia de scriau mai cu un rost) …in rest, doamne ajuta….

Dar, pana la urma, raman cu cateva intrebari in mintea mea: cand e vremea buna sa dai curs inimii? Ce v-a impiedicat sa nu o faceti?

Anunțuri

7 gânduri despre „Facultatea…

  1. Super gagica de mama ai. Felicitari si bravo ei ca a facut asta. Multi dintre noi zicem ca nu are rost sa incerci ca s-ar putea sa nu reusesti. Eu zic ca trebuie sa sarbatorim si incercarea si nu numai succesul. Pentru ca vorba celor de la Parazitii „Nu e o rusine sa nu poti, E de cacat sa nu incerci!”

    Eu zi ca e mai mult de atat. Doar curajul de a incerca, de a incepe necesita poate mai mult efort si indarjire decat sa strabati drumul spre succes.

  2. Curs inimii ii dai cand vrea ea, nimic nu o impiedica si nici nu poate. Daca a preferat sa stea sa te ingrijeasca pe tine…..este doar glasul inimii care i-a cerut sa faca si aceasta mare gresheala …. Acum inimpa ii spune ca este timpul sa abandoneze un proiect maret si finalizat…TU….si sa inceapa altul……tot TU. Daca pensia este mai mare are cu ce sa dea nepotului bani de bicicleta, ii plateste tabara in Franta si excursia la Londra.
    Felicitari tie, ai evoluat !!!

  3. Pingback: Tweets that mention Facultatea… « Alexandrescudaniela's Blog -- Topsy.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s