Moartea unui om schimba lumea?


Scriam inversunata zilele trecute un articol despre moartea ultimului supravietuitor al celor doua bombe aruncate la Hiroshima si Nagasaki. Eram revoltata pentru ca acest om ar fi putut sa schimbe ceva si nu s-a intamplat. Schimbare se referea la renuntarea la armamentele nucleare. Si iata ca vine o stire bomba…SUA si Rusia vor semna un acord de dezarmare nucleara. Cat este de real? Ce efecte vor veni in urma acestui acord? Ce implicatii politice exista? Ce s-a intamplat dincolo de scena publica, in culise? Ce stipuleaza acest acord?

Ideea este ca acest acord a fost semnat in 1991 prima data si nu s-a miscat mai nimic. Pentru ca Rusia a refuzat sa se conformeze. Din diverse motive.

Mai scriam, urmand exemplul dlui Mihai Gotiu, ca aceasta istorie nu ar trebui marcata ca muza pentru jocurile virtuale si date copiilor pe post de entertainment. Iata ca la noi tocmai s-a intamplat „neprevazutul”. Un tanar si-a ucis mama pentru ca aceasta uitase sa-i plateasca abonamentul la internet. Crima a fost una executata rapid si calculat, fara remuscari, imitand personajul pe care il interpreta in jocul virtual. Apoi tanarul s-a deplasat la un „internetcafe”, unde isi facea veacul, pentru a-si finaliza rolul din jocul intrerupt, luand cu el trei telefoane si cativa bani din casa. Ce anume trebuie sa se ma intample ca sa ne lamurim ca jocurile de aceasta factura nu fac altceva decat sa denatureze realitatea adolescentilor?

Va spun sincer ca am jucat si eu la vremea mea ceva jocuri de gen. Dar n-am dat curs acestor aberatii tocmai pentru ca nu-mi sta in sange sa imi refulez nervii si frustrarile in asemenea hal. Prefer un joc de strategie, de logica sau aventura, o muzica buna, o carte cu ceva subiect sau chiar un somn al naibii de bun. Printre preferinte se numara o multime, plimbarea, iesirile la munte, un film, o intalnire cu amicii s.a.m.d.. De ce pana mea nu se puncteaza astfel de preocupari? Oare suntem noi parintii de vina? Oare este mediul in care se dezvolta copilul (scoala, prietenii)? Sau e gena?

Si totusi se propulseaza gandul meu spre o stare pozitiva. Iata ca se stabilesc conditiile in care se dizolva starea generala de frica si alienare.

Se renunta la ceva periculos ca sa intre in scena …alt domn cu coasa-n mana. Cum arata oare? Cu alte cuvinte ma framanta un gand: ca nu se va renunta la dezarmarea nucleara asa de usor. Ma gandesc si la faptul ca se poate ca urmatoarea arma sa fie…un virus. Sau este prea previzibil? Pai normal. Este ceva la care nu s-ar astepta nimeni: este chiar sub nasul nostru. Lumea acum este ingrozita de efectul, care exista sau, al virusului gripei porcine. S-ar putea sa nu fie acest virus pericolul. Si pentru ca rebuie castigata increderea intr-un fel…incet incet, printr-o manipulare desteapta, lumea va reusi sa se increada in afectele pozitive ale antivirusului. Si probabil ca nici nu au de ce sa se teama. Dar va veni urmatorul. In umbra evenimentelor naturale devastatoare, se va naste o noua metoda de a ne …depopula. O fi nebunie ce zic? Cine stie? Nici eu nu prea cred ca este real ce zic aici. Insa stim oare ce ni s-a pregatit? S-ar putea sa fie sute, mii, milioane de teorii conspirative si doar una sa fie reala. Vom sti cand se va intampla. Deocamdata …asteptam.

Dar hai sa discutam despre istoria proiectului de dezarmare nucleara.

Fostul lider sovietic, Mihail Gorbaciov incepea demararea unui acord cu SUA pentru adezarmarea nucleara.

Tratatul START 1 (Strategic Arms Reduction Talks) a fost semnat la 31 iulie 1991, la Moscova, de Mihail Gorbaciov, preşedinte al URSS în perioada respectivă, şi de preşedintele american George Bush tatăl.

Efortul de dezarmarea nucleară cel mai ambiţios, acesta a condus la o reducere a arsenalelor strategice ale celor două ţări de la 10.000 la mai puţin de 6.000 de focoase nucleare şi limitează la 1.600 numărul vectorilor.

AFP prezintă conţinutul tratatului START I, semnat în 1991 de preşedintele sovietic Mihail Gorbaciov şi de cel american George Bush, şi proiectul tratatului START II, care nu a intrat niciodată în vigoare:

Tratatul START I (Strategic Arms Reduction Talks) a fost semnat la 31 iulie 1991 la Moscova de Mihail Gorbaciov, în perioada respectivă preşedinte al Uniunii Sovietice, şi de omologul său american, George Bush. Acesta a înlocuit acordul SALT (Strategic Arms Limitation Talks – Negocieri pentru limitarea armelor strategice), semnat în 1972 şi 1979 de Statele Unite şi Uniunea Sovietică care prevedea limitarea dezvoltării armamentului.

Cel mai ambiţios efort de dezarmare nucleară al celor două superputeri, START I, a prevăzut diminuarea de la 9.986 la 8.556 a numărului de ogive nucleare americane şi de la 10.237 la 6.449 a numărului celor sovietice. Procesul de reducere era prevăzut să dureze şapte ani.

La 6 martie 2009, Washingtonul şi Moscova au promis că încheie până la sfârşitul acestui an un acord cu privire la acest tratat.

La 3 februarie 1993, preşedintele american, George Bush, şi cel rus, Boris Elţîn, au semnat tratatul START II prevăzând reducerea cu două treimi a arsenalelor nucleare strategice american şi rus. Cu alte cuvinte, în şapte ani de la intrarea în vigoare a tratatului, numărul total al ogivelor nucleare ale fiecăreia dintre cele două ţări semnatare trebuia să fie cuprins între 3.800 şi 4.250 şi, în cele din urmă, între 3.000 şi 3.500, la 31 decembrie 2007. Din acest total, numărul rachetelor de la bordul submarinelor nu trebuia să depăşească 1.750 la 1 ianuarie 2003, în vreme ce rachetele terestre cu focoase multiple şi independente vor fi dispărut în totalitate din forţele strategice ale celor două ţări.

Tratatul START II a fost ratificat în ianuarie 2006 de Senatul american şi în aprilie 2000 de Dumă (Camera inferioară a Parlamentului rus), care a refuzat să poarte discuţii în martie-aprilie 1999 în semn de protest faţă de bombardamentele NATO din Iugoslavia. Acesta nu a intrat niciodată în vigoare, decizia Rusiei depinzând de menţinerea în vigoare de către Washington a tratatului ABM cu privire la rachete antibalistice. Statele Unite s-au retras în 2002 din ABM.

În afară de START, reducerea potenţialelor strategice nucleare ale celor două ţări este reglementată de Tratatul pentru reducerea arsenalelor nucelare strategice (SORT sau tratatul de la Moscova), semnat în 2002. Acesta prevede un plafon de 1.700 până la 2.200 de focoase nucleare desfăşurate şi operaţionale pentru fiecare din cele două state. Acesta lasă însă posibilitatea stocării focoaselor nefolosite.*

Dar iata ca revine pe scena acelasi proiect indraznet…

În urmă cu trei zile, şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, a anunţat că cele două mari puteri vor începe discuţiile pentru stabilirea unui nou acord în a doua jumătate a acestei luni.

ARSENALELE ACTUALE

– În 2002, Washingtonul şi Moscova au semnat Tratatul de reducere al arsenalelor nucleare strategice (SORT) care prevede un plafon cuprins între 1.700 şi 2.200 de focoase nucleare în uz şi operaţionale până în 2012 pentru fiecare dintre state.

– Statele Unite numără 2.200 de ogive strategice în uz şi un număr comparabil în rezervă, potrivit Asociaţiei americane pentru controlul armamentelor.

– Rusia ar dispune de 2.000-3.000 de focoase operaţionale şi 1.800 în rezervă sau pe cale de a fi destructurate din cauza materialelor învechite, potrivit estimărilor disponibile.

– Washingtonul dispune de 1.200 de vectori nucleari, iar Rusia de 816, potrivit datelor oficiale comunicate în aprilie.

ACORD CADRU ÎNCHEIAT LA 6 IULIE 2009

Obama şi Medvedev au fixat obiectivele în cifre pentru negociatori în vederea continuării discuţiilor:

– reducerea între 1.500 şi 1.675 a numărului de focoase nucleare din fiecare ţară;

– reducerea între 500 şi 1.100 a numărului de vectori nucleari (rachete intercontinentale, ataşate submarinelor şi bombardierelor strategice);

– aceste reduceri trebuie să aibă loc într-o perioadă de şapte ani de la intrarea în vigoare a tratatului;

– viitorul tratat va avea o durată de zece ani;

– negocierile trebuie să conducă „foarte curând” la un acord final care să poată fi semnat şi ratificat.

PUNCTELE DE DIVERGENŢĂ

– Principalul punct de divergenţă este scutul antirachetă american din Europa de Est, iar în privinţa acestuia nu a fost obţinut nici un progres la summitul de la Moscova. Obama a refuzat să lege proiectul de scut antirachetă de negocierile START, aşa cum cere Moscova, dar a considerat posibilă cooperarea cu ruşii împotriva ameninţărilor balistice.

– Moscova cere luarea în considerare a focoaselor nucleare stocate şi nu numai a celor în uz, Statele Unite înregistrând un număr superior în acest sens.

– Moscova vrea, de asemenea, limitarea numărului de rachete intercontinentale americane cu încărcături convenţionale, temându-se că va fi ţinta acestora.**

Am fost convinsa si chiar fericita ca totusi aceasta moarte, a celui de la Hiroshima, nu a fost o intamplare. Sau poate a fost. Cert este ca el n-a schimbat nimic …deocamdata. Acest acord este unul de forma din cate inteleg. A expirat cel vechi si se predefineste altul. Jocurile politice din spatele scenei sunt mai murdare decat ne pare sa credem. Putem sa presupunem multe bazaconii insa realitatea…este mult peste puterea de comprehensiune a tuturor.

Fiecare din cele doua mari puteri isi stabileste prioritatile economice si geopolitice. In functie de care, la masa tratativelor, isi completeaza agenda cu punctele de interes. Isi impart harta lumii. Iar noi suntem convinsi ca acestia au intentii, pe undeva, bune.

Hai sa luam un exemplu de amploare mai mica, din lumea noastra politica. Multi au imbratisat preocuparile „binevenite” ale dnei Udrea de a insufleti turismul din Romania. Insa toate proiectele au defapt un scop financiar avantajos dnei Udrea si celor care o sustin. Probabil ca stiti si asta. Am fost incantata o vreme de aceste realizari. Pana am aflat cat de departe se ajunge. Se pare ca exista intr-o anumita zona a capitalei un hotel (Eurohotels) apartinand ministrului de turism. Si asta nu e tot. Cum hotelul este limitat de spatiul din jur si nu se mai poate extinde s-a purces la construirea a doua blocuri semete in apropiere. Afacerea merge bine si trebuie investit mai mult ca sa nu se piarda clientela importanta. Constructia a durat putin fata de alte proiecte din tara noastra. criza n-a oprit constructiile. La o vreme s-a anuntat in cartierul respectiv ca se fac imbunatatiri la reteaua de apa asa ca s-a spart asafaltul si s-au blocat cateva strazi importante. Dar defapt ce s-a intamplat? S-a facut racordarea la apa a acestor blocuri. Cu relatiile potrivite si buzunarele pline se poate face orice. Buzunarele sunt pline pentru ca doamna in cauza investeste exact in punctele importanete ale turismului, adica acolo unde o vedem mereu ca-si face reclama. Acolo sigur are un teren cumparat, are un hotel sau chiar o statiune intreaga. Redresarea turismului inseamna bani importanti in buzunarele potrivite si mai ales ale dansei.

Revenind la acordul din poveste …nu prea mai am ce comenta…va las pe voi sa comentati.

Ce efecte vor veni in urma acestui acord?

Ce implicatii politice exista?

Ce s-a intamplat dincolo de scena publica, in culise?

Ce stipuleaza acest acord?

Se va face ceva concret?

Cine are de castigat? Cine pierde?

Care sunt punctele de interes?

Cat este de real?

Anunțuri

3 gânduri despre „Moartea unui om schimba lumea?

  1. Pingback: Tweets that mention Moartea unei om schimba lumea? « Alexandrescudaniela's Blog -- Topsy.com

  2. Sper sa se schimbe odata lumea asta, in special gandirea oamenilor. Nu inteleg de ce le mai sta gandul la bombe nucleare s.a cand noi am evoluat mental si suntem niste fiinte rationale dintotdeauna. De ce ne-am face singuri rau ? Trebuie odata si odata sa realizam ca trebuie sa ne unim cu totii pentru a ne fi mai bine.

    • Barbatilor le-a stat dintotdeauna gandul la razboaie, la cuceriri asa ca, cum aceste miscari „tectonice” sunt coordonate tot de niste masculi, care gandesc cumva pe schema vietii de jungla, n-o sa se termine cu armamentele. Nu ne ramane decat noi astora mai cerebrali, barbati si femei, sa induram pentru ca gandirea asta nu va avea de suferit…in bine. Ar fi ideal sa fim uniti si sa ne luptam defapt cu problemele reale, alea care nu tin de noi de cele mai multe ori, si carora trebuie sa le facem fata oricum.
      Multumesc pentru ca urmaresti blogul.
      Numai bine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s